abisa, avisa, a visa

Abisa, de Iulian Tănase


În alfabetul chirilic, scrii b şi-l citeşti v. În devanagari, alfabetul limbii sanscrite, hindi şi al altor limbi din India, grafia literelor b şi v este foarte asemănătoare. La fel şi eu, după ce am terminat cartea, am citit pe copertă A visa. Pentru că asta face Abisa în carte, îl visează pe Palev Iona, care Palev Iona îi trimite scrisori Somnului, care Somn îi învaţă pe Abiscruda şi Altiulius să viseze, care Abiscruda şi Altiulius se joacă de-a Soarele şi Luna şi de-a Dumnezeu şi Bărbatul, care Dumnezeu şi Bărbat se învârt în jurul Femeii, care Femeie a creat Lumea. Şi tot aşa comunică şi visele în carte, care se cheamă vise comunicante, şi care sunt multe. Cineva, nu spun cine, îl visează şi pe Gellu Naum, de mai multe ori chiar.

Am terminat de citit cartea seara trecută, într-un autobuz, şi, când m-am dat jos, am găsit imediat clubul Abisa, despre care se vorbeşte la sfârşitul cărţii. Este la subsolul unei clădiri vechi din Bucureşti. La intrare, îţi alegi un plic (pe fiecare plic scrie titlul diverselor poveşti incluse în carte) în care e un praf ciudat,de diferite culori. Amesteci praful cu un lichid, îl bei şi visezi unul dintre visele din carte. Nu ştiu cum am făcut, dar eu am reuşit să pun mâna pe câte un plic din fiecare. Şi le-am amestecat pe toate cu lichidul ăla, am băut repede şi am visat-o pe Zenobia.

Aici găsiţi un fragment din Abisa, iar aici o poveste din carte, în lectura autorului. Eu am găsit cartea pe un raft al Librăriei Noi, la litera T. Mai erau câteva exemplare. Să visaţi frumos, aşadar.