a, be, ce, dada

Un alfabet al dadaismului german. Documentar realizat de Helmut Herbst în 1968, în colaborare cu Hans Richter şi Richard Hulsenbeck. Viziune plăcută!




revista doamna grasă

Doamna Grasă e revista Facultăţii de Litere din Bucureşti. Iată primul număr. Lectură plăcută!

Open publication - Free publishing - More cultura




dragul de urmuz

În primul rând: Miercuri, 1 aprilie, orele 18.00, în holul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti (Str. Edgar Quinet, nr. 5-7), Editura Cartier lansează Urmuz, Pagini bizare, cu 15 intervenţii de Dan Perjovschi. Alături de Urmuz vor mai participa Simona Popescu şi Dan Perjovschi. Am văzut şi eu ediţia, arată grozav. Puteţi arunca o privire aici.





În al doilea rând: Humanitas pregăteşte un audiobook cu paginile bizare ale lui Urmuz, în lectura lui Victor Rebengiuc. Duminica trecută, pe 22 martie, Iulian Tănase i-a dedicat lui Urmuz o emisiune la Radio Guerrilla, difuzând în premieră câteva proze de pe audiobook. Emisiunea poate fi ascultată aici.





Şi în al treilea rând:
Citiţi-l
neapărat
pe
Urmuzz!




invitaţie la cenaclu II

Marţi, 31 martie, orele 18:00-20:00,
Facultatea de Litere,
strada Edgar Quinet nr. 5-7,
sala 120 (Tudor Vianu),

va avea loc sedinţa cenaclului de la Litere
condus de Ion Manolescu.

prezintă:

Cristian Galeriu (proză)
Cristi Cotarcea (proză)




poezia e pe roate - haiku

iată un poem
din trei evenimente,
două propuneri:



Vlad Moldovan la Poeticile cotidianului
în Club A (Strada Blănari nr. 14)
joi, 5 februarie, ora 18:00

Seară de lectură – poezie contemporană
la Galeria Montage (Calea Calarasilor, nr. 94)
sâmbătă, 7 februarie, ora 19:00

Invitaţi la seara de lectură: Domnica Drumea, Dan Sociu, Gabriella Eftimie, Vasile Leac, Valentina Chiriţă, Oana Ninu, Elena Vlădăreanu, Hose Pablo, Andrei Gamarţ, Vlad Moldovan, Claudiu Komartin, Ruslan Carţa, Răzvan Ţupa, KATA, Diana Geacăr.

Festivalul de Poezie Poliţistă "Al Capone"
la emisiunea Războiul Sfîrşitului Săptămînii de la Radio Guerrilla
duminică, 8 februarie, orele 19:00-22:00

Bursa poeziei în România
propusă de Răzvan Ţupa

National Bank of Poetry
propusă de Urmuzz




mireasa cu şosete roşii

Pentru că Mireasa are, normal, două picioare, şi poartă, normal, o pereche de şosete roşii, adică două şosete, câte una, normal, pentru fiecare picior, cei de la Polirom s-au gândit să rămână în sfera de influenţă benefică a cifrei doi şi au pregătit o dublă lansare a romanului Adelei Greceanu.
Prima va avea loc miercuri, 14 ianuarie, ora 18:00, la Librăria Cărtureşti Verona din Bucureşti, unde va vorbi Simona Popescu. Cea de-a doua se va desfăşura vineri, 23 ianuarie, ora 18:00, la Librăria Humanitas din Sibiu, unde va vorbi poetul Radu Vancu. La ambele evenimente, Adela Greceanu va citi câte un fragment din roman. Să mergeţi, să mergeţi, pentru că citeşte grozav de frumos!




mireasa cu şosete roşii

Mireasa cu şosete roşii, de Adela Greceanu

Acum câţiva ani, vreo trei, am ascultat-o pe Adela Greceanu citind un fragment din Mireasa cu şosete roşii la un cenaclu. Şi de atunci am tot aşteptat-o pe mireasă. La un moment dat, a apărut şi pe Liternet un fragment, pe care l-am tot citit şi recitit. Uneori îl citeam pe mai multe voci, alteori mă şi îmbrăcam în costume diferite, în funcţie de personaj. Câteodată îl citeam în gând, cu vocea Adelei, aşa îmi plăcea cel mai mult. Până când, iată, a apărut în sfârşit cartea, cu o şosetă roşie pe copertă.

Are două părţi. În prima parte, patru femei îi împletesc părul miresei cu şosete roşii, în timp ce ea povesteşte despre iubiţii ei. Totul se petrece într-o singură noapte, înaintea nunţii. M-am distrat grozav să ascult discuţiile celor cinci personaje, atât de diferite şi atât de bine conturate. Povestirea este o celebrare a vieţii, zice tanti Sofica, intelectuala grupului (ea foloseşte cuvinte pe care naşa Lena nu le înţelege nicicum). Mireasa povesteşte cel mai mult, că doar ea e mireasa şi până dimineaţă trebuie să-şi regleze conturile cu iubiţii ei, să nu păţească cum a păţit mătuşa Zizi, care a murit într-o zi fără să dea de mâncare celor douăzeci de pisici ale ei. Acum e moartă, dar stă şi ea la poveşti. Verişoara Pulheria e cam prostuţă, se leagă de câte un cuvânt al vreuneia şi zice ceva care n-are nicio legătură cu discuţia, dă sfaturi de medicină naturistă şi râde tot timpul. Pe scenă (pentru că prima parte a cărţii e ca un act dintr-o piesă de teatru) mai apare şi Ursulina Păpuşescu, pisica miresei.

În partea a doua e linişte, sunt pagini de jurnal. Mireasa îşi dă jos şosetele roşii şi rămâne singură. Cu iubiţii ei, care sunt şi nu sunt, cu Păpuşescu, cu colega de la muncă, cu multe telefoane, messenger, laptop şi televizor. Dar singură. Cele patru femei din prima parte sunt prezente acum doar în amintirile ei. Mireasa merge la piaţă, se joacă pe telefon, se uită la telenovele, răspunde sau nu la telefon şi la mail-uri şi îşi aminteşte tot felul de întâmplări din trecutul ei.

E o carte în care nu e atât de importantă povestea, pe cât e modul în care este spusă, limbajul folosit. Pe mine m-a încântat foarte tare. Acum, fetiţa cu o mie de riduri şi mireasa cu şosete roşii se plimbâ de mână prin pădure.

Citiţi două fragmente din roman în Ziarul Financiar şi pe Liternet, un interviu de Elena Vlădăreanu, dar şi reţeta pentru tortul miresei cu şosete roşii.




festival de literatură

Uite că, printre atâtea festivaluri/săptămâni/zile dedicate filmului, apare în Bucureşti şi Festivalul Internaţional de Literatură Re-writing the map of Europe - our private wars, cu mulţi invitaţi, dezbateri pe diferite teme şi lecturi publice. Evenimentul va avea loc la Muzeul Ţăranului Român, între 29-31 octombrie, de la ora 18:00. Mai multe informaţii sunt pe site. Programul e cam aşa:

Miercuri 29 octombrie - Eastern Promises. Invitat special Philip O Ceallaigh (Irlanda). Scriitori români invitaţi la dezbatere: T.O. Bobe, Mitoş Micleuşanu, Costi Rogozanu.

Joi 30 octombrie - My strange past / My strange present. Invitaţi speciali Juli Zeh (Germania) şi Wojciech Kuczok (Polonia). Scriitori români invitaţi la dezbatere: Simona Popescu, Cezar Paul-Bădescu, Elena Vlădăreanu.

Vineri 31 octombrie - Go West. Invitaţi speciali Attila Bartis şi Gyorgy Dragoman (Ungaria). Scriitori români invitaţi la dezbatere: Filip Florian, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Ana Maria Sandu, Lucian Dan Teodorovici.




războiul fluturilor

Războiul fluturilor,
de Paul Cernat şi Andrei Ungureanu

Tot vedeam cartea asta prin librării, îmi sărea în ochi coperta. Nu ştiu de ce am cumpărat-o abia acum. Dar ce bine că am făcut-o.

În carte, care este o traducere şi adaptare liberă dintr-o limbă nescunoscută (pe alocuri, sunt inserate şi pasaje în limba originală), este povestit războiul pentru supremaţie al fluturilor de zi cu fluturii de noapte, de către şase licurici care s-au întrupat din nimic şi apoi au creat totul (cum ar fi văzutul şi nevăzutul, materia şi antimateria, ziua şi noaptea şi aşa mai departe). Fluturii de zi sunt organizaţi într-un regat, iar cei de noapte într-un imperiu. Foarte utila Organigramă a Ordinului Lepidopteria se găseşte la începutul cărţii: rege, regină, reginiţă şi regişor, împărat, soţie imperială fără statut de împărăteasă, războinici, spioni şi contraspioni, sanitari etc., toţi cu nume ştiinţifice, unii şi cu porecle. Între aceste personaje se iscă conflicte delicioase, armate, amoroase sau legate de succesiunea la tron, toate culminând cu războiul cel mare, purtat, mă gândesc eu, la crepuscul.

În loc de prefaţă, autorii au scris un Manifest lepidopteric, în care îşi arată solidaritatea cu "eforturile artiştilor dintotdeauna de a cultiva, în pofida tuturor vicisitudinilor, imaginea pozitivă a fluturilor şi marea tradiţie lepidopterică, adică frumuseţea, elevaţia spirituală şi fantezia neîngrădită." Printre altele, ei mai spun: "Cerem scuze tuturor fluturilor care nu se vor regăsi în această poveste, deşi poate şi-ar fi dorit. Cititorilor nedumeriţi le vom spune doar atât: între zborul liber al fanteziei şi realismul târâtor al omizilor, am optat pentru cel dintâi."

Aşadar, cei doi autori şi-au dat frâu liber imaginaţiei şi au scris o poveste frumoasă, plină de umor şi fantezie. Despre carte, Paul Cernat spune: "Este şi o poveste, un fel de basm entomologic. Dacă ar fi să încadrez romanul din punctul de vedere al criticului literar - în carte m-am străduit să uit acest «rol» - l-aş situa între heroic fantasy şi mainstream, un bestiariu medieval trecut prin decadentism, suprarealism, prin literatura utopică şi prin realitatea virtuală de azi. E o fantezie parodică, plină de trimiteri culturale, lipsită de pedanterie". Sunt recenzii ale cărţii şi în Dilema veche, şi pe Liternet.




abisa, avisa, a visa

Abisa, de Iulian Tănase


În alfabetul chirilic, scrii b şi-l citeşti v. În devanagari, alfabetul limbii sanscrite, hindi şi al altor limbi din India, grafia literelor b şi v este foarte asemănătoare. La fel şi eu, după ce am terminat cartea, am citit pe copertă A visa. Pentru că asta face Abisa în carte, îl visează pe Palev Iona, care Palev Iona îi trimite scrisori Somnului, care Somn îi învaţă pe Abiscruda şi Altiulius să viseze, care Abiscruda şi Altiulius se joacă de-a Soarele şi Luna şi de-a Dumnezeu şi Bărbatul, care Dumnezeu şi Bărbat se învârt în jurul Femeii, care Femeie a creat Lumea. Şi tot aşa comunică şi visele în carte, care se cheamă vise comunicante, şi care sunt multe. Cineva, nu spun cine, îl visează şi pe Gellu Naum, de mai multe ori chiar.

Am terminat de citit cartea seara trecută, într-un autobuz, şi, când m-am dat jos, am găsit imediat clubul Abisa, despre care se vorbeşte la sfârşitul cărţii. Este la subsolul unei clădiri vechi din Bucureşti. La intrare, îţi alegi un plic (pe fiecare plic scrie titlul diverselor poveşti incluse în carte) în care e un praf ciudat,de diferite culori. Amesteci praful cu un lichid, îl bei şi visezi unul dintre visele din carte. Nu ştiu cum am făcut, dar eu am reuşit să pun mâna pe câte un plic din fiecare. Şi le-am amestecat pe toate cu lichidul ăla, am băut repede şi am visat-o pe Zenobia.

Aici găsiţi un fragment din Abisa, iar aici o poveste din carte, în lectura autorului. Eu am găsit cartea pe un raft al Librăriei Noi, la litera T. Mai erau câteva exemplare. Să visaţi frumos, aşadar.