poemă de sezon

mâine dimineaţă o să treacă pe strada noastră
sania cu bomboane, adezivi, pietre preţioase,
mirodenii şi pantofi cu toc

stii bine că se apropie sărbătorile
or să vină copiii să ne colinde
stiu exact ce să le dăruim

învelim pietre preţioase
în poleiala bomboanelor
rubinul va fi căpşună
smaraldul va fi mentă
şi aşa mai departe

le jucăm o farsă

ce-or să mai aştepte ei
să li se topească în gură
scuipându-le apoi nemulţumiţi
ce-or să le mai cadă dinţii
când vor încerca să le spargă

doar câţiva le vor inghiţi direct
ei vor fi norocoşii
ei vor fi cei aleşi
lor le va creşte
ceva
acolo
în burtă




film mut la zmeul tv

Acum câteva zile Zmeul TV v-a propus un scurt-metraj de animaţie care a fost apoi scos de către cei de la Youtube: "This is to notify you that we have removed or disabled access to the following material as a result of a third-party notification by Momac Films claiming that this material is infringing: L'homme sans tête [Juan SOLANAS] [part1].avi". Scurt-metrajul se găseşte, totuşi, aici (ba, mai mult, e si subtitrat în română).
Zmeul TV s-a învăţat minte. Astăzi vă propunem un fragment care a supravieţuit din filmul mut Păcat, primul film al regizorului Jean Mihail, din 1924. Cu ăsta cred că n-o să avem probleme. Viziune plăcută!




zinal fotogenic - olympus

Zinal fotogenic
(Olympus - octombrie 2004)



Zmeu


Balaur


Balaur albastru


Dinozaur


Cămilă arsă de soare


Zebră


Şi eu, pe vârful Mytikas




mos nicolae

Uite ce-ar fi putut să-mi aducă Moş Nicolae dacă aş fi avut bocancii ceva mai mari.




muzeul copilariei

Museum of Childhood e în Londra. Nu zic să-l vizitaţi neapărat, nici eu n-am fost acolo, nu ştiu exact cum e, dar mi-a plăcut afişul ăsta.




desene animate la zmeul tv

Pentru că astăzi sunt scurt-metraje de animaţie la CineMAiubit, şi pentru că luna asta e retrospectiva Anim'est la Cinema Zmeul Clandestin, sala Cinemateca Union, avem desene animate şi la Zmeul TV.
Women's styles, din serialul Keeping up with the Joneses, de H. S. Palmer, produs de Gaumont Company în 1915. Viziune plăcută!




hai sa plantam brazii de craciun

De Crăciun, cel mai green correct ar fi să împodobim brazi artificiali. Pentru cei cărora ideea li se pare prea de plastic, mai există varianta brazilor cu balot. Suni la Terra Ecologica (pentru comenzi, 0729019953 - Simona Creţu), cumperi bradul, îl pui în ghiveci, îl împodobeşti, ai grijă de el, îl mai uzi din când în când la rădăcină, mai pulverizezi apă pe crengi şi, prin ianuarie, după ce ţi-ai făcut treaba cu el, suni iar la asociaţie, vin băieţii, îl iau şi-l replantează.




în decembrie la cinema zmeul clandestin

Cinema Zmeul Clandestin
- Programul lunii decembrie -


Sala Cinemateca Eforie
(Strada Eforie nr.2)

Persona – Ingmar Bergman, Suedia, 1966
sâmbătă, 6 decembrie, ora 16:00
luni, 8 decembrie, ora 14:00

Oul de şarpe / Das schalangenei – Ingmar Bergman, Germania-SUA, 1977
duminică, 7 decembrie, ora 18:00
marţi, 9 decembrie, ora 16:00

Cetăţeanul Kane / Citizen Kane – Orson Welles, 1941
joi, 11 decembrie, ora 14:00
vineri, 19 decembrie, ora 14:00
miercuri, 29 decembrie, ora 16:00

Zbor deasupra unui cuib de cuci / One flew over the cuckoo’s nest – Milos Forman, SUA, 1975
duminică, 14 decembrie, ora 16:00
marţi, 16 decembrie, ora 16:00
marţi, 30 decembrie, ora 16:00

Moarte la Veneţia / Morte a Venezia – Luchino Visconti, Italia, 1971
marţi, 16 decembrie, ora 18:30
miercuri, 17 decembrie, ora 18:30


Sala Cinemateca Union
(Strada Ion Câmpineanu nr. 21)

Retrospectiva Anim’est
Episodul I – joi, 4 decembrie, ora 20:00 şi duminică, 7 decembrie, ora 15:30
Episodul II – joi, 11 decembrie, ora 20:00 şi duminică, 14 decembrie, ora 15:30
Best of 2008 – joi, 11 decembrie, ora 20:00 şi duminică, 14 decembrie, ora 15:30

Ratatouille – Brad Bird, SUA, 2007
marţi, 2 decembrie, ora 20:00
sâmbătă, 6 decembrie, ora 13:00
duminică, 7 decembrie, ora 13:00

WALL-E – Andrew Stanton, SUA, 2008
sâmbătă, 13 decembrie, ora 13:00
duminică, 14 decembrie, ora 13:00
luni, 15 decembrie, ora 18:00
marţi, 16 decembrie, ora 20:00

Proasta creştere / La mala educacion – Pedro Almodovar, Spania, 2004
duminică, 7 decembrie, ora 18:00

Desprinderea / Taking off – Milos Forman, SUA, 1971
miercuri, 10 decembrie, ora 19:00


Să zboare pelicula!




acum, gellu naum şi în varianta premium

Iată un comunicat al Fundaţiei Gellu Naum:

Fundaţia Gellu Naum instituie „Premiul Gellu Naum pentru expresie poetică”.

Prin acest premiu (în valoare de 1.000 euro), Fundaţia Gellu Naum îşi propune să atragă atenţia asupra unor fapte „de natură poetică” purtând, în substanţa lor, semnele unui ecou durabil.

Premiul pentru anul 2008 va fi înmânat laureatului în cadrul unei ceremonii amicale ce va avea loc la Librăria Cărtureşti (str. Arthur Verona nr. 13), miercuri, 3 decembrie 2008, la ora 17:00.

PS: Tot atunci, tot acolo, va fi lansat şi cel de-al doilea volum al Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum.

(desenul e luat de aici)




zinal fotogenic - la dunăre

Zinal fotogenic
(Început de iarnă la malul Dunării
sau excursia cu nimeni)








La marginea apei în care nu pescuia nimeni,
am găsit multe bărci în care nu se dădea nimeni.















În faţa unei case în care nu locuia nimeni,
am găsit un leagăn în care nu se dădea nimeni.















Într-o curte cu foarte mult porumb
n-am găsit pe nimeni mâncând floricele.


A, şi aş fi putut să vizitez un muzeu, dar era închis pentru renovare. În schimb, am văzut o cetate, în care nu era nimeni. Dar asta nu miră pe nimeni.




mireasa cu şosete roşii

Mireasa cu şosete roşii, de Adela Greceanu

Acum câţiva ani, vreo trei, am ascultat-o pe Adela Greceanu citind un fragment din Mireasa cu şosete roşii la un cenaclu. Şi de atunci am tot aşteptat-o pe mireasă. La un moment dat, a apărut şi pe Liternet un fragment, pe care l-am tot citit şi recitit. Uneori îl citeam pe mai multe voci, alteori mă şi îmbrăcam în costume diferite, în funcţie de personaj. Câteodată îl citeam în gând, cu vocea Adelei, aşa îmi plăcea cel mai mult. Până când, iată, a apărut în sfârşit cartea, cu o şosetă roşie pe copertă.

Are două părţi. În prima parte, patru femei îi împletesc părul miresei cu şosete roşii, în timp ce ea povesteşte despre iubiţii ei. Totul se petrece într-o singură noapte, înaintea nunţii. M-am distrat grozav să ascult discuţiile celor cinci personaje, atât de diferite şi atât de bine conturate. Povestirea este o celebrare a vieţii, zice tanti Sofica, intelectuala grupului (ea foloseşte cuvinte pe care naşa Lena nu le înţelege nicicum). Mireasa povesteşte cel mai mult, că doar ea e mireasa şi până dimineaţă trebuie să-şi regleze conturile cu iubiţii ei, să nu păţească cum a păţit mătuşa Zizi, care a murit într-o zi fără să dea de mâncare celor douăzeci de pisici ale ei. Acum e moartă, dar stă şi ea la poveşti. Verişoara Pulheria e cam prostuţă, se leagă de câte un cuvânt al vreuneia şi zice ceva care n-are nicio legătură cu discuţia, dă sfaturi de medicină naturistă şi râde tot timpul. Pe scenă (pentru că prima parte a cărţii e ca un act dintr-o piesă de teatru) mai apare şi Ursulina Păpuşescu, pisica miresei.

În partea a doua e linişte, sunt pagini de jurnal. Mireasa îşi dă jos şosetele roşii şi rămâne singură. Cu iubiţii ei, care sunt şi nu sunt, cu Păpuşescu, cu colega de la muncă, cu multe telefoane, messenger, laptop şi televizor. Dar singură. Cele patru femei din prima parte sunt prezente acum doar în amintirile ei. Mireasa merge la piaţă, se joacă pe telefon, se uită la telenovele, răspunde sau nu la telefon şi la mail-uri şi îşi aminteşte tot felul de întâmplări din trecutul ei.

E o carte în care nu e atât de importantă povestea, pe cât e modul în care este spusă, limbajul folosit. Pe mine m-a încântat foarte tare. Acum, fetiţa cu o mie de riduri şi mireasa cu şosete roşii se plimbâ de mână prin pădure.

Citiţi două fragmente din roman în Ziarul Financiar şi pe Liternet, un interviu de Elena Vlădăreanu, dar şi reţeta pentru tortul miresei cu şosete roşii.




ce face poezia poezie

Ce e poezia? Ce nu e poezia? Ce face o poezie să fie poezie? Există întrebările astea, plutesc în aerul din jurul nostru şi nu caută neapărat un răspuns. Poate şi pentru că nu s-ar găsi vreunul. Cu toate astea, mulţi şi-au dat cu părerea, unii doar în joacă, alţii mai în serios. Iată, vine şi Charles Bernstein şi spune:




un motan cu barba albă

aseară eram un motan cu barba albă
stăteam culcat pe covoraşul meu cel galben
şi priveam plictisit castronul cu lapte
pe care scria corabia piraţilor.

nici nu ştiam ce înseamnă asta
până când ghemul de aţă cu care mă joc
când afară plouă şi este foarte frig
mi-a explicat că piraţii sunt ceva de băut
iar corabia este o stare de spirit
pe care o ai când bei piraţi.




portret de familie la Zmeul TV

În week-end-ul ăsta avem la Zmeul TV scurt-metrajul Portret de familie, regizat de Marian Crişan, cel care a luat Palme d’Or la Cannes cu scurt-metrajul Megatron (2008). Este o producţie Rova Film pentru TVR2, din 2007. Viziune plăcută!




teza de licenta

Pentru că anul ăsta am de dat licenţa şi pentru că nu eram destul de sigur de cum se face o teză, m-am uitat un pic peste cartea lui Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă, care se mai găseşte (poate) prin librării, dar şi aici. Spor.




trenul oglindă

Uite, am făcut şi eu un filmuleţ. N-am cameră video, am folosit un aparat foto digital Canon Powershot A520. Iar melodia e La Plaisanterie, a lui Yann Tiersen. Astăzi, Zmeul TV prezintă în premieră Trenul oglindă, primul meu filmuleţ. Viziune plăcută!




Zmeul TV in the cuban syle

Astăzi avem muzică la Zmeul TV, de la FanTango, a cincea seară SoNoRo, festivalul internaţional de muzică de cameră. Concertul a fost ieri, la Palatul Bragadiru, de lângă fosta berărie Becker Brau, în spatele Academiei Române. O clădire pe lângă care am trecut de nenumărate ori, fără să ştiu că-i palat.

Aşadar,
In the cuban style - Enrique Granados (1867-1916)
Diana Ketler (pian) şi Reto Bieri (clarinet)




zmeul tv

După o lună şi ceva de Cinema Zmeul Clandestin, primul cinematograf clandestin din lume, vă prezint şi Zmeul TV. Urmează, bineînţeles, o bibliotecă clandestină.

Astăzi avem în program Le gros et le maigre, un scurt-metraj de-al lui Roman Polanski din 1961. Le gros este André Katelbach, în timp ce le maigre este chiar Polanski. Muzica este semnată de Krzysztof Komeda. Viziune plăcută!




zinal fotogenic - bucureşti

Zinal fotogenic
(O zi călduroasă de toamnă în Bucureşti)

















Ieri a fost o zi aşa călduroasă
am ieşit în oraş cu bicicleta
palmierii creşteau în jurul meu
simţeam că n-o să mai vină iarna
niciodată.

L-aş fi scos la plimbare şi pe Geo
(papagalul din poză, care, de când cu Lost,
zboară din ce în ce mai rar prin casă).
Dragul de el s-ar fi potrivit bine
în peisaj.




în noiembrie la cinema zmeul clandestin

Cinema Zmeul Clandestin
- Programul lunii noiembrie -


Sala Cinemateca Eforie
(Strada Eforie nr.2)

Reconstituirea - Lucian Pintilie, România, 1969
(09.11.2008 şi 13.11.2008 - ora 16:00, 15.11.2008 - ora 14:00)

A bout de souffle - Jean-Luc Godard, Franţa, 1960
(20.11.2008 - ora 19:00, 22.11.2008 - ora 16:00)

+ desene animate

Călătoriile lui Gulliver
Jack şi vrejul de fasole
(08.11.2008 şi 09.11.2008 - ora 10:00)

Albă ca zăpada şi cei şapte pitici
(15.11.2008, 16.11.2008 şi 29.11.2008 - ora 10:00)


Sala Cinemateca Union
(Strada Ion Câmpineanu nr. 21)

The pianist - Roman Polanski, Germania-Franţa-Anglia-Polonia, 2002
(05.11.2008 - ora 15:00)

Easy rider - Dennis Hopper, SUA, 1969
(12.11.2008 - ora 20:00)

Dr. Strangelove - Stanley Kubrick, SUA, 1964
(19.11.2008 - ora 20:00)

L'enfant - Jean-Pierre Dardenne şi Luc Dardenne, Belgia-Franţa, 2005
(24.11.2008 - ora 17:30, 25.11.2008 - ora 15:30)


Să zboare pelicula!




gellu naum - dublul

Gellu Naum - Dublul

În numele fertilităţii
ea îşi spiralizează zâmbetul
şi îl ascunde într-un melc de somn

Ce scoarţă s-a îmbogăţit
din vehemenţa pliurilor sale

Adept al marilor legături mute (câţiva au ales aerul
pentru capacităţile lui de in albastru şi de creuzet)
caut în pietre disponibilităţile unui regn încă inalterabil
şi ierburile îmi sunt propice

pe când cu fruntea în apă
toporul meu pândeşte nunta de fier a peştilor




invitaţie la cenaclu

Hei. Citesc şi eu săptămâna viitoare la cenaclul Facultăţii de Litere. Texte mai vechi, mai noi. Vă aşteptăm cu drag (şi eu, şi bufniţa de pe afiş) să ascultaţi, să zâmbiţi, să vă spuneţi părerile. Nu-mi dau seama dacă e doar o coincidenţă faptul că este o bufniţă pe afiş, iar marginea din dreapta a afişului sugerează un labirint.


Marţi, 4 noiembrie, orele 18:00-20:00,
Facultatea de Litere,
strada Edgar Quinet nr. 5-7,
sala 120 (Tudor Vianu),

va avea loc sedinţa cenaclului de la Litere

atelier postmodern,
condus de Ion Manolescu.

prezintă:

Alexandra Paţanghel (proză)
Cristi Cotarcea (poezie)




cireşe şi alte copilării

Uitam să zic că Gia a postat continuarea poveştii mele din clasa-ntâi. Prima parte e aici.




irish music

Mâine seară (joi, 30 octombrie), la Clubul Ţăranului Român, pe la nouă (după cea de-a doua seară a Festivalului de literatură), cântă Shannon Ceili Band. Muzică irlandeză + dansuri, tot irlandeze. Mai jos, o melodie cântată de Blackbeers (trupa-de-dinainte-de-Shannon).




un chien andalou

Dacă n-aţi mers la Cinema Zmeul Clandestin să-l vedeţi. Îl pun şi aici, deşi nu-i tot aia. Miau-miau.




soarele strălucitor

Uite, o melodie grozavă a celor de la Sigur Ros cu un videoclip atât de frumos. Bineînţeles, se găseşte şi traducerea versurilor, dar nu cred că-i nevoie de ea, se înţelege foarte bine şi fără. Să zburăm şi noi, aşadar, sub soarele strălucitor.




festival de literatură

Uite că, printre atâtea festivaluri/săptămâni/zile dedicate filmului, apare în Bucureşti şi Festivalul Internaţional de Literatură Re-writing the map of Europe - our private wars, cu mulţi invitaţi, dezbateri pe diferite teme şi lecturi publice. Evenimentul va avea loc la Muzeul Ţăranului Român, între 29-31 octombrie, de la ora 18:00. Mai multe informaţii sunt pe site. Programul e cam aşa:

Miercuri 29 octombrie - Eastern Promises. Invitat special Philip O Ceallaigh (Irlanda). Scriitori români invitaţi la dezbatere: T.O. Bobe, Mitoş Micleuşanu, Costi Rogozanu.

Joi 30 octombrie - My strange past / My strange present. Invitaţi speciali Juli Zeh (Germania) şi Wojciech Kuczok (Polonia). Scriitori români invitaţi la dezbatere: Simona Popescu, Cezar Paul-Bădescu, Elena Vlădăreanu.

Vineri 31 octombrie - Go West. Invitaţi speciali Attila Bartis şi Gyorgy Dragoman (Ungaria). Scriitori români invitaţi la dezbatere: Filip Florian, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Ana Maria Sandu, Lucian Dan Teodorovici.




plastilina suprarealistă

Tma, svetlo, tma / Întuneric, lumină, întuneric - un filmuleţ grozav al lui Jan Švankmajer, un artist suprarealist ceh. Astăzi m-aş fi jucat şi eu cu plastilină.

PS: Un chien andalou (regia Luis Bunuel şi Salvador Dali), duminică de la ora 15:00, la Cinema Zmeul Clandestin, sala Cinemateca Eforie.




zinal fotogenic - mont blanc

Zinal fotogenic
(Mont Blanc - august 2008)















Cu trenuleţul ăsta am mers pân' la jumate
Şi-abia pe urmă am luat rucsacu-n spate.



















Am alergat şi-o capră neagră,
Că doar mi-s capricorn.
Şi după ce am prins-o
Am mâncat cu ea pop-corn.



















Când am zis c-aud
pescăruşi pe-aici pe sus
nimeni n-a crezut că-s dus.
Şi-au dat seama imediat
că pioletul meu scotea
sunetul imaginat.















Când eram acolo sus...
...nu ştiu, nu-mi aduc aminte.
Am mulţumit şi eu, oricum.



















Iar el e Lost,
mascota semi-expediţiei.




războiul fluturilor

Războiul fluturilor,
de Paul Cernat şi Andrei Ungureanu

Tot vedeam cartea asta prin librării, îmi sărea în ochi coperta. Nu ştiu de ce am cumpărat-o abia acum. Dar ce bine că am făcut-o.

În carte, care este o traducere şi adaptare liberă dintr-o limbă nescunoscută (pe alocuri, sunt inserate şi pasaje în limba originală), este povestit războiul pentru supremaţie al fluturilor de zi cu fluturii de noapte, de către şase licurici care s-au întrupat din nimic şi apoi au creat totul (cum ar fi văzutul şi nevăzutul, materia şi antimateria, ziua şi noaptea şi aşa mai departe). Fluturii de zi sunt organizaţi într-un regat, iar cei de noapte într-un imperiu. Foarte utila Organigramă a Ordinului Lepidopteria se găseşte la începutul cărţii: rege, regină, reginiţă şi regişor, împărat, soţie imperială fără statut de împărăteasă, războinici, spioni şi contraspioni, sanitari etc., toţi cu nume ştiinţifice, unii şi cu porecle. Între aceste personaje se iscă conflicte delicioase, armate, amoroase sau legate de succesiunea la tron, toate culminând cu războiul cel mare, purtat, mă gândesc eu, la crepuscul.

În loc de prefaţă, autorii au scris un Manifest lepidopteric, în care îşi arată solidaritatea cu "eforturile artiştilor dintotdeauna de a cultiva, în pofida tuturor vicisitudinilor, imaginea pozitivă a fluturilor şi marea tradiţie lepidopterică, adică frumuseţea, elevaţia spirituală şi fantezia neîngrădită." Printre altele, ei mai spun: "Cerem scuze tuturor fluturilor care nu se vor regăsi în această poveste, deşi poate şi-ar fi dorit. Cititorilor nedumeriţi le vom spune doar atât: între zborul liber al fanteziei şi realismul târâtor al omizilor, am optat pentru cel dintâi."

Aşadar, cei doi autori şi-au dat frâu liber imaginaţiei şi au scris o poveste frumoasă, plină de umor şi fantezie. Despre carte, Paul Cernat spune: "Este şi o poveste, un fel de basm entomologic. Dacă ar fi să încadrez romanul din punctul de vedere al criticului literar - în carte m-am străduit să uit acest «rol» - l-aş situa între heroic fantasy şi mainstream, un bestiariu medieval trecut prin decadentism, suprarealism, prin literatura utopică şi prin realitatea virtuală de azi. E o fantezie parodică, plină de trimiteri culturale, lipsită de pedanterie". Sunt recenzii ale cărţii şi în Dilema veche, şi pe Liternet.




i feel just like a child

Gia Codrescu m-a pus şi pe mine să mă urc în cireş. Am mâncat cireşe şi mi-am amintit de clasa a-ntâia primară. Uite şi o melodie grozavă a lui Devendra Banhart, despre copilăria mea de-acum.




ocolul soarelui

Ocolul soarelui.
Într-o dimineaţă.
A unui fluture, bineînţeles.




zinal fotogenic - grecia

Zinal fotogenic
(Grecia - septembrie 2008)














În curte la templul lui Apollo
Zeii se-adunaseră să joace polo -
Marco! Polo! Marco! Polo!















Ruine erau peste tot.
Unele încă în construcţie.



















În muzee, mai toate statuile erau fără cap.
La fel şi asta, după cum se vede.
Cineva a botezat-o ancient sex toy.



















Într-o dimineaţă m-am aşezat sub rodii
Şi-am vorbit toată ziua-n dodii.
În Atena am hrănit câţiva porumbei
Pentru că zburau, zburau ca nişte zmei.
Din leagăn am văzut un curcubeu
Colorat, da, ca un zmeu.



















Şi, pentru că aici am mâncat prima portocală
ruptă de pe o creangă de portocal, iată:
Autoportret în timp ce mâncam o portocală.




luna lui van gogh

Vincent van Gogh - Starry night (1889)




mult e dulce şi frumoasă

Diacritice.com pune accentul pe limba română. Tu scrii textul în limba română fără diacritice, iar ei îţi pun toate căciuliţele şi virguliţele lipsă (acolo unde găsesc mai multe variante, te lasă pe tine să alegi varianta pe care o vrei). Pe acelaşi site există şi o unealtă de traducere a textului dintr-o limbă în alta. În afară de limbile astea mari, poţi alege multe altele, cum ar fi suedeza, norvegiana, finlandeza, olandeza, ceha, bulgara, croata, greaca, chineza, japoneza, coreeana, araba şi aşa mai departe. Da, chiar şi limba hindi, cu care m-am jucat şi eu. Bineînţeles, la fraze mai complicate se încurcă, dar rezultatele la propoziţii simple sunt impresionante.




zmeiele din egipt

Nu-i deloc o chestie nouă, dar eu abia acum am citit pe site-ul National Geographic despre asta. În 2001, nişte studenţi din California au făcut un experiment, încercând să demonstreze teoria conform căreia piramidele egiptene au fost construite cu ajutorul zmeielor. Ei au încropit un zmeu uriaş şi au reuşit, cu ajutorul unui sistem deştept de frânghii şi pârghii, să ridice de la sol şi să aşeze pe o platformă diferită un obelisc de vreo trei tone. Pentru asta s-au folosit numai materiale cunoscute pe vremea aia egiptenilor, se ştie că în zonă bătea vântul foarte tare pe atunci, s-au găsit zmeie desenate pe pereţii din interiorul piramidelor, mă rog, totul pare credibil. Dar tata tot zice că extratereştrii le-au construit. Iar zmeiele sunt doar semiextraterestre. Mie-mi place ideea, la vară o să construiesc şi eu pe plajă castele de nisip cu zmeul.




sita sings the blues

Sita este personajul principal feminin din celebra epopee indiană a lui Valmiki, Ramayana. Soţie devotată a lui Ram, îl urmează pe acesta în exil, unde fusese trimis de către tatăl său, regele Ayodhyei, Dashrath. Este răpită de Ravan, ce domnea în Lanka (astăzi Sri Lanka), iar mai apoi salvată de Ram, cu ajutorul zeului-maimuţă Hanuman (pentru a ajunge în Lanka, construieşte un pod peste apă, ale cărui rămăşiţe, spun cei de la NASA şi devoţii lui Ram, încă sunt acolo). După ce Sita trece testul de puritate al focului, cei doi se întorc, după 14 ani de exil, în Ayodhya, unde sunt primiţi cu surle şi trâmbiţe, iar Ram este încoronat rege. Apoi, Ram o izgoneşte pe Sita. Iar Nina Paley a făcut o paralelă între povestea Sitei şi o experienţă proprie asemănătoare şi a scris, produs, regizat, animat, editat şi aşa mai departe încântătorul musical animat Sita sings the blues - The greatest break-up story ever told.

În Sita sings the blues, pe fondul unor piese de jazz din anii '20 interpretate de Annette Hanshaw, trei păpuşi indoneziene cu accent indian (sugerând popularitatea epopeii Ramayana în Orientul îndepărtat) narează şi comentează din umbră două poveşti: cea a Sitei din India antică şi cea a Ninei din America modernă (chiar Nina Paley), care este părăsită prin e-mail de soţul ei plecat în India. Discuţiile lor pe marginea epopeii sunt haioase, chiar mă gândeam în timpul proiecţiei că exact aşa vorbeau tinerii indieni despre ea, ca mai apoi să aflu că Nina Paley a băgat trei indieni într-un studio audio şi i-a pus să discute despre Ramayana, fără niciun fel de scenariu, iar ce au vorbit ei acolo o oră întreagă a devenit naraţia din film.

Prezent şi aplaudat la multe alte festivaluri (a câştigat şi ceva premii), filmul concurează şi la Anim'est (a fost aseară şi mai este astăzi la Cinema Scala, de la 22:30). Despre cum a făcut filmul această one-woman pixar, aici.




abisa, avisa, a visa

Abisa, de Iulian Tănase


În alfabetul chirilic, scrii b şi-l citeşti v. În devanagari, alfabetul limbii sanscrite, hindi şi al altor limbi din India, grafia literelor b şi v este foarte asemănătoare. La fel şi eu, după ce am terminat cartea, am citit pe copertă A visa. Pentru că asta face Abisa în carte, îl visează pe Palev Iona, care Palev Iona îi trimite scrisori Somnului, care Somn îi învaţă pe Abiscruda şi Altiulius să viseze, care Abiscruda şi Altiulius se joacă de-a Soarele şi Luna şi de-a Dumnezeu şi Bărbatul, care Dumnezeu şi Bărbat se învârt în jurul Femeii, care Femeie a creat Lumea. Şi tot aşa comunică şi visele în carte, care se cheamă vise comunicante, şi care sunt multe. Cineva, nu spun cine, îl visează şi pe Gellu Naum, de mai multe ori chiar.

Am terminat de citit cartea seara trecută, într-un autobuz, şi, când m-am dat jos, am găsit imediat clubul Abisa, despre care se vorbeşte la sfârşitul cărţii. Este la subsolul unei clădiri vechi din Bucureşti. La intrare, îţi alegi un plic (pe fiecare plic scrie titlul diverselor poveşti incluse în carte) în care e un praf ciudat,de diferite culori. Amesteci praful cu un lichid, îl bei şi visezi unul dintre visele din carte. Nu ştiu cum am făcut, dar eu am reuşit să pun mâna pe câte un plic din fiecare. Şi le-am amestecat pe toate cu lichidul ăla, am băut repede şi am visat-o pe Zenobia.

Aici găsiţi un fragment din Abisa, iar aici o poveste din carte, în lectura autorului. Eu am găsit cartea pe un raft al Librăriei Noi, la litera T. Mai erau câteva exemplare. Să visaţi frumos, aşadar.




în octombrie la cinema zmeul clandestin

Cinema Zmeul Clandestin
- Programul lunii octombrie -


Sala Cinemateca Eforie
(Strada Eforie nr. 2)

Ladri di biciclette (Hoţi de biciclete) – Vittorio de Sica, Italia, 1948
(09.10.2008 – ora 17:00)

Wild at heart (Suflet sălbatic) – David Lynch, SUA, 1990
(17.10.2008 – ora 17:00)

Ivanovo detstvo (Copilăria lui Ivan) – Andrei Tarkovsky, URSS, 1962
(18.10.2008 – ora 13:00)

Un chien andalou (Câinele andaluz) – Luis Bunuel, Salvador Dali, Franţa, 1928
(22.10.2008 – ora 17:00, 26.10.2008 – ora 15:00)

Otto e mezzo (Opt şi jumatate) – Federico Fellini, Italia, 1963
(28.10.2008 – ora 14:30, 31.10.2008, ora 19:00)

Brzezina (Pădurea de mesteceni) – Andrzej Wajda, Polonia, 1970
(30.10.2008 – ora 15:00, 31.10.2008 – ora 17:00)


Sala Cinemateca Union
(Strada Ion Câmpineanu nr. 21)

The illusionist (Iluzionistul) – Neil Burger, SUA-Cehia, 2006
(06.10.2008 – ora 20:00, 07.10.2008 – ora 15:30, 08.10.2008 – ora 17:30, 09.10.2008 – ora 20:00)


Să zboare pelicula!




cinema zmeul clandestin

Vreau să-mi deschid un cinematograf, să încânt oamenii cu filme frumoase. Dar n-am bani. Cinematograful există de fapt, are un program neregulat, are o singură sală - camera mea, încap vreo doi-trei spectatori în ea, de foarte multe ori văd filmele singur, n-am videoproiector, doar un monitor de 19', dar fac floricele bune. Şi vreau să mă extind, cum s-ar spune. Dar n-am bani.

Dar în Bucureşti există Cinemateca Eforie şi Cinemateca Union, unde se dau, din toamnă până-n vară, filme bune, frumoase, mişto, de văzut, capodopere şi aşa mai departe. Şi de vreo două săptămâni s-a deschis stagiunea nouă, două mii opt - două mii nouă. Iar mie mi-a venit ideea asta: să recomand în fiecare lună un număr oarecare de filme de văzut la cinematecă (nu multe, probabil cinci-şapte) şi să le prezint ca şi cum le-aş proiecta în cinematograful meu. Şi astfel se naşte primul cinematograf clandestin din lume. Cinema Zmeul Clandestin. Să zboare pelicula!

Programul lunii octombrie

Programul lunii noiembrie




astăzi aş mânca o rodie

unei rodii, aşadar.

rodeşte, rodeşte,
rodeşte cu rodnicie
rodie roditoare
rodeşte roşu rubiniu în rodiu
şi lasă-mă să te rod.














(da, aş împărţi rodia asta cu un licurici)




lăsaţi să bată vântul

Aşa cum am văzut, se poate produce energie electrică cu ajutorul zmeielor. Dar fără vânt, zmeul nu-i nimic. Aşadar, să facem reclamă vântului, să-l cinstim şi să-i mulţumim. Reclama a câştigat Golden Lion la Cannes, în 2007.




şi boogie înalţă zmeie

Am fost şi eu la Boogie. După film, îndreptându-se spre ieşirea din cinematograf, toată lumea discuta. Am ciulit şi eu urechile, iată ce-am auzit:

"Băi, da ce film. Nu se întâmplă nimic. Tot timpul aştepţi să-nceapă filmul."

"E un film bun. Mi se pare că prezintă foarte bine realitatea şi nu exagerează în nicio privinţă. Am recunoscut o groază de prieteni în personajele astea."

"A fost naşpa sunetul. Ce să mai, se vede, film făcut cu bani puţini."

"A fost tare, mă."

"Nu, tot Filantropica rămâne cel mai bun film românesc din ultimii ani."

"Păi asta vezi în fiecare zi în jurul tău, ce ţi-o mai arată ăştia în film?"

Părerea mea? E un film bun, pe cât de real, pe atât de trist. Şi e atât de simplu şi de natural. Într-un fel, a avut dreptate Pitbull (Mihnea Columbeanu) să-i spună Romanian Beauty. Cât despre cearta dintre Boogie şi soţia lui, în care amândoi au dreptate şi în acelaşi timp amândoi greşesc, eu ţin cu copilul.

Bineînteles, mergeţi să vedeţi filmul.

PS: În prima secvenţă, Boogie îşi ajută copilul să... înalţe un zmeu :)




zmeiele la putere

Specialiştii de la Universitatea Tehnologică Delft din Olanda au demonstrat, cu acest experiment, că viitorul în materie de energie electrică ieftină şi ecologică este zmeul.

Să ne aprindem lămpile înălţând zmeie, aşadar.




totul a început într-o dimineaţă

M-am trezit într-o dimineaţă şi m-am apucat să iubesc soarele. Am croşetat câte o rază pentru fiecare, pentru tine zece, pentru pinguin douăzeci şi una. Era dimineaţa unui fluture. Atunci a început totul. Prinţesa scorţişoară m-a luat de mână şi am pornit. Fluturele ne arăta drumul. Din floare-n floare, din soare-n soare, din ciripitoare-n tâşnitoare.

Unu, doi, trei, şi!

Şi aşa mai departe.