twit twit twitter

Pentru că a venit primăvara
şi păsărelele ciripesc prin parcuri,
mă puteţi găsi şi aici, de câteva zile.
N-o să mai ciripesc nimic
în afară de ce am ciripit deja.
Urmăriţi-mă cu atenţie, vă rog.




invitaţie la cenaclu II

Marţi, 31 martie, orele 18:00-20:00,
Facultatea de Litere,
strada Edgar Quinet nr. 5-7,
sala 120 (Tudor Vianu),

va avea loc sedinţa cenaclului de la Litere
condus de Ion Manolescu.

prezintă:

Cristian Galeriu (proză)
Cristi Cotarcea (proză)




invitaţie la cenaclu

Hei. Citesc şi eu săptămâna viitoare la cenaclul Facultăţii de Litere. Texte mai vechi, mai noi. Vă aşteptăm cu drag (şi eu, şi bufniţa de pe afiş) să ascultaţi, să zâmbiţi, să vă spuneţi părerile. Nu-mi dau seama dacă e doar o coincidenţă faptul că este o bufniţă pe afiş, iar marginea din dreapta a afişului sugerează un labirint.


Marţi, 4 noiembrie, orele 18:00-20:00,
Facultatea de Litere,
strada Edgar Quinet nr. 5-7,
sala 120 (Tudor Vianu),

va avea loc sedinţa cenaclului de la Litere

atelier postmodern,
condus de Ion Manolescu.

prezintă:

Alexandra Paţanghel (proză)
Cristi Cotarcea (poezie)




războiul fluturilor

Războiul fluturilor,
de Paul Cernat şi Andrei Ungureanu

Tot vedeam cartea asta prin librării, îmi sărea în ochi coperta. Nu ştiu de ce am cumpărat-o abia acum. Dar ce bine că am făcut-o.

În carte, care este o traducere şi adaptare liberă dintr-o limbă nescunoscută (pe alocuri, sunt inserate şi pasaje în limba originală), este povestit războiul pentru supremaţie al fluturilor de zi cu fluturii de noapte, de către şase licurici care s-au întrupat din nimic şi apoi au creat totul (cum ar fi văzutul şi nevăzutul, materia şi antimateria, ziua şi noaptea şi aşa mai departe). Fluturii de zi sunt organizaţi într-un regat, iar cei de noapte într-un imperiu. Foarte utila Organigramă a Ordinului Lepidopteria se găseşte la începutul cărţii: rege, regină, reginiţă şi regişor, împărat, soţie imperială fără statut de împărăteasă, războinici, spioni şi contraspioni, sanitari etc., toţi cu nume ştiinţifice, unii şi cu porecle. Între aceste personaje se iscă conflicte delicioase, armate, amoroase sau legate de succesiunea la tron, toate culminând cu războiul cel mare, purtat, mă gândesc eu, la crepuscul.

În loc de prefaţă, autorii au scris un Manifest lepidopteric, în care îşi arată solidaritatea cu "eforturile artiştilor dintotdeauna de a cultiva, în pofida tuturor vicisitudinilor, imaginea pozitivă a fluturilor şi marea tradiţie lepidopterică, adică frumuseţea, elevaţia spirituală şi fantezia neîngrădită." Printre altele, ei mai spun: "Cerem scuze tuturor fluturilor care nu se vor regăsi în această poveste, deşi poate şi-ar fi dorit. Cititorilor nedumeriţi le vom spune doar atât: între zborul liber al fanteziei şi realismul târâtor al omizilor, am optat pentru cel dintâi."

Aşadar, cei doi autori şi-au dat frâu liber imaginaţiei şi au scris o poveste frumoasă, plină de umor şi fantezie. Despre carte, Paul Cernat spune: "Este şi o poveste, un fel de basm entomologic. Dacă ar fi să încadrez romanul din punctul de vedere al criticului literar - în carte m-am străduit să uit acest «rol» - l-aş situa între heroic fantasy şi mainstream, un bestiariu medieval trecut prin decadentism, suprarealism, prin literatura utopică şi prin realitatea virtuală de azi. E o fantezie parodică, plină de trimiteri culturale, lipsită de pedanterie". Sunt recenzii ale cărţii şi în Dilema veche, şi pe Liternet.




astăzi aş mânca o rodie

unei rodii, aşadar.

rodeşte, rodeşte,
rodeşte cu rodnicie
rodie roditoare
rodeşte roşu rubiniu în rodiu
şi lasă-mă să te rod.














(da, aş împărţi rodia asta cu un licurici)