zinal fotogenic - stiu ce-am fãcut vara asta




fluturii flutură

Hai să facem fluturi.




trei poeme într-o sâmbătă cu soare (pds 6)

Poemele de sâmbăta asta s-au scris chiar sâmbătă, la Street Delivery de pe strada Arthur Verona, la standul Time-Out (foto: Elis Ioan), unde Răzvan Ţupa s-a jucat de-a poeticile relaţionale, împreună cu Cosmin Perţa, Teodor Dună şi Andra Rotaru. Vorbeai cu unul dintre poeţi, iar el îţi scria poemul tău. Mai multe despre poeticile relaţionale citiţi în articolul de aici. Iată şi poemele de ieri:

poemul lui cristi
răzvan ţupa

ar trebui să fie ceva care să te surprindă

pentru că ştii că o să râdă
aşa, privindu-te în ochi

şi ştii că este bine

începutul
e un pic mai încolo

aici face băiatul ăsta
o poezie

şi râdem

ha ha


poem pentru androginul cristirela
răzvan ţupa

cu umbrela galbenă pantalonii
albaştri şi galbeni mirela ronţăie batonul
de ciocolată şi cristi îl înghite

ceva ce ne scapă

dar la care ne putem gândi

înainte şi după

cristi foloseşte tonul de glumă
şi mirela râde: avem feţe foarte triste

şi îşi aduce aminte că

mai încolo e o scamatorie

cu rame promoţionale

cu: uite ce a scris

filme pentru androgini

m-am abţinut dar acum
asta rămâne neclar

androginii pot să se ducă
la baie unul în locul celuilalt?

de câte ori?


poem cu o portocală
cosmin perţa şi cristi cotarcea

azi dimineaţă m-am trezit şi am mâncat o portocală.
era mare, umedă şi gustoasă, din zemurile ei sângele meu
s-a adăpat şi o puternică transpiraţie m-a cuprins deîndată.
mi-a inundat gura cu raze de soare şi mi-a gâdilat cerul,
ca bătaia din aripi a unui fluture.

m-am simţit singur din nou şi bun şi iubit.
amintirile ca o apă uscată au izvorât din gura mea
ca scuipatul de şarpe pe frunzele toamnei.

linişte şi lumină.

din buricele degetelor mi-a ieşit o rădaşcă.
odată ea a trăit într-un portocal
şi în fiecare dimineaţă aripile ei umede şi chitinoase
se atingeau de câte un mugure înainte de zbor.

din carapacea mea acum iese strigătul,
transpiraţia aceasta puternică din sângele portocalei
înainte să mă trezesc şi să mor.

mai e încă o portocală pe masă.
o cheamă vasilica popescu
şi face giumbuşlucuri, magii
şi alte nebunii (+ poezii).
pentru ea mă bucur şi fac o grimasă,
iar ea se supără, se ofileşte, se-apucă de parodii
drept pentru care nu o dau la copii
şi promit să termin poemul acesta în altă zi.




zmeizm (2)

Mi-am permis să pun al doilea zmeizm
pe o fotografie de-a lui Jan Saudek.
(primul zmeizm e aici)




claudiu komartin - un dans matinal

Am ratat călătoria cu tramvaiul de sâmbăta asta, dar vă ofer astăzi un dans matinal, prin Zmeul TV. Este vorba despre unul dintre poemele mele preferate din ultimul volum al lui Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni, în lectura poetului. Mai multe înregistrări de la lansarea volumului puteţi vedea aici.



Claudiu Komartin - Un dans matinal

Deşteptat dintr-o dată de o mireasmă
pentru care, către amiază, îţi vei aminti să-l lauzi
pe bătrânelul Filip, grădinarul cel migălos
cu surâsul larg şi mâini delicate.

Ştii încotro să te-ndrepţi – în zori, cei dintâi treziţi
urmăresc cu blândeţe procesiunile vietăţilor mici.

De-a lungul aleilor ce coboară în pantă dinspre colină,
găseşti vlăstari tineri, înălţându-se iute
în pulberea verii.
Mai încolo, cimişirul îşi reia cântecul
întrerupt de cu seara, împins de o iubire ascunsă.

Ştii încotro să te-ndrepţi – pisicile se dezmorţesc după somn
printre flori, prin unghere,
se hârjonesc,
adulmecă-n aer,
mustăţile zbârnâie:
natura comunică prin curioase vibraţii.

Se deschide o poartă: cu mers potrivit, o tânără
păşeşte în stradă. O priveşti încântat de la geam,
iar ea îţi zâmbeşte. Dispare într-o arcadă,
apoi se arată din nou.

Un dans matinal. Un capriciu. O joacă.

I-ai pune pe frunte frunze de laur.
Foarte încet, prin părul fetei trece o boare de vânt,
ca peste o plajă presărată cu solzi fini de aur.




twit twit twitter

Pentru că a venit primăvara
şi păsărelele ciripesc prin parcuri,
mă puteţi găsi şi aici, de câteva zile.
N-o să mai ciripesc nimic
în afară de ce am ciripit deja.
Urmăriţi-mă cu atenţie, vă rog.




fata de la fereastră

(Salvador Dali, Girl at the window - 1925)

Tricoul e de găsit la magazinele de suveniruri de la muzee.




you don't have to have a point to have a point

The point este un desen animat din 1971, regizat de Fred Wolf. Ringo Starr spune povestea lui Oblio, un băieţel cu capul rotund, într-un regat în care toate lucrurile, inclusiv capetele oamenilor, sunt ţuguiate. Din cauza acestei diferenţe, Oblio trece printr-o serie de peripeţii împreună cu câinele său, Arrow. Melodiile sunt compuse şi cântate de Harry Nilsson, care a şi scris povestea originală.

Viziune plăcută!

PS: Oblio e bun prieten cu Micul Prinţ.




apus nud

Un joc mai vechi. Pe fată am furat-o dintr-o pictură de-a lui Grigorescu, unul dintre nudurile mele preferate. Pentru că tot vine primăvara şi pentru că tot s-a întâmplat să fac un haiku frumos împreună cu fata cu portocale.














Ţin o femeie
goală în mâna dreaptă -
primăvara mea.




poemă de sezon

mâine dimineaţă o să treacă pe strada noastră
sania cu bomboane, adezivi, pietre preţioase,
mirodenii şi pantofi cu toc

stii bine că se apropie sărbătorile
or să vină copiii să ne colinde
stiu exact ce să le dăruim

învelim pietre preţioase
în poleiala bomboanelor
rubinul va fi căpşună
smaraldul va fi mentă
şi aşa mai departe

le jucăm o farsă

ce-or să mai aştepte ei
să li se topească în gură
scuipându-le apoi nemulţumiţi
ce-or să le mai cadă dinţii
când vor încerca să le spargă

doar câţiva le vor inghiţi direct
ei vor fi norocoşii
ei vor fi cei aleşi
lor le va creşte
ceva
acolo
în burtă




războiul fluturilor

Războiul fluturilor,
de Paul Cernat şi Andrei Ungureanu

Tot vedeam cartea asta prin librării, îmi sărea în ochi coperta. Nu ştiu de ce am cumpărat-o abia acum. Dar ce bine că am făcut-o.

În carte, care este o traducere şi adaptare liberă dintr-o limbă nescunoscută (pe alocuri, sunt inserate şi pasaje în limba originală), este povestit războiul pentru supremaţie al fluturilor de zi cu fluturii de noapte, de către şase licurici care s-au întrupat din nimic şi apoi au creat totul (cum ar fi văzutul şi nevăzutul, materia şi antimateria, ziua şi noaptea şi aşa mai departe). Fluturii de zi sunt organizaţi într-un regat, iar cei de noapte într-un imperiu. Foarte utila Organigramă a Ordinului Lepidopteria se găseşte la începutul cărţii: rege, regină, reginiţă şi regişor, împărat, soţie imperială fără statut de împărăteasă, războinici, spioni şi contraspioni, sanitari etc., toţi cu nume ştiinţifice, unii şi cu porecle. Între aceste personaje se iscă conflicte delicioase, armate, amoroase sau legate de succesiunea la tron, toate culminând cu războiul cel mare, purtat, mă gândesc eu, la crepuscul.

În loc de prefaţă, autorii au scris un Manifest lepidopteric, în care îşi arată solidaritatea cu "eforturile artiştilor dintotdeauna de a cultiva, în pofida tuturor vicisitudinilor, imaginea pozitivă a fluturilor şi marea tradiţie lepidopterică, adică frumuseţea, elevaţia spirituală şi fantezia neîngrădită." Printre altele, ei mai spun: "Cerem scuze tuturor fluturilor care nu se vor regăsi în această poveste, deşi poate şi-ar fi dorit. Cititorilor nedumeriţi le vom spune doar atât: între zborul liber al fanteziei şi realismul târâtor al omizilor, am optat pentru cel dintâi."

Aşadar, cei doi autori şi-au dat frâu liber imaginaţiei şi au scris o poveste frumoasă, plină de umor şi fantezie. Despre carte, Paul Cernat spune: "Este şi o poveste, un fel de basm entomologic. Dacă ar fi să încadrez romanul din punctul de vedere al criticului literar - în carte m-am străduit să uit acest «rol» - l-aş situa între heroic fantasy şi mainstream, un bestiariu medieval trecut prin decadentism, suprarealism, prin literatura utopică şi prin realitatea virtuală de azi. E o fantezie parodică, plină de trimiteri culturale, lipsită de pedanterie". Sunt recenzii ale cărţii şi în Dilema veche, şi pe Liternet.




ocolul soarelui

Ocolul soarelui.
Într-o dimineaţă.
A unui fluture, bineînţeles.




zinal fotogenic - grecia

Zinal fotogenic
(Grecia - septembrie 2008)














În curte la templul lui Apollo
Zeii se-adunaseră să joace polo -
Marco! Polo! Marco! Polo!















Ruine erau peste tot.
Unele încă în construcţie.



















În muzee, mai toate statuile erau fără cap.
La fel şi asta, după cum se vede.
Cineva a botezat-o ancient sex toy.



















Într-o dimineaţă m-am aşezat sub rodii
Şi-am vorbit toată ziua-n dodii.
În Atena am hrănit câţiva porumbei
Pentru că zburau, zburau ca nişte zmei.
Din leagăn am văzut un curcubeu
Colorat, da, ca un zmeu.



















Şi, pentru că aici am mâncat prima portocală
ruptă de pe o creangă de portocal, iată:
Autoportret în timp ce mâncam o portocală.




totul a început într-o dimineaţă

M-am trezit într-o dimineaţă şi m-am apucat să iubesc soarele. Am croşetat câte o rază pentru fiecare, pentru tine zece, pentru pinguin douăzeci şi una. Era dimineaţa unui fluture. Atunci a început totul. Prinţesa scorţişoară m-a luat de mână şi am pornit. Fluturele ne arăta drumul. Din floare-n floare, din soare-n soare, din ciripitoare-n tâşnitoare.

Unu, doi, trei, şi!

Şi aşa mai departe.