poemul meu de dragoste...

...din antologia Iubirea e pe 14 februarie (pe care o puteţi comanda online).

o scrisoare

îţi trimit veşti cu ajutorul cuvintelor
prin acest amabil purtător de fraze fără sens
pe care l-am învăţat să stea într-un picior.
astăzi m-am plimbat printre căsuţe, printre sticluţe,
prin bălţile care mi-au mâncat degetele de la picioare.
o maşină mi-a udat vata de zahăr trimisă de tine.
uite ce am descoperit: un pui de om cu o hârtie în mână
pe care scria „sunt un melc – vă rog să-mi lăsaţi casa
în pace şi să mă ajutaţi să-mi găsesc fluturele
de care am atâta nevoie”.
el a fost pricina rătăcirii mele de ieri.
n-am găsit nimic, în afară de un război între furnici.
aici la mine e foarte cald, soarele străluceşte toată ziua,
iarba verde este fericită iar fluturii dansează cu florile.
aştept răspuns de la tine şi nu uita te rog
să ţii fereastra deschisă
pentru că s-ar putea să am chef
să arunc cu melci în inima ta.




gellu naum - sora soarelui (pds 5)

Gellu Naum - Sora soarelui

Vara când ea trecea pe drum
rotindu-şi un genunchi în praf
eu încercam să-mi scutur pomii

Pentru fiecare cuvânt alungam altele cinci
îi spuneam sora soarelui şi o iubeam
cu o iubire ce nu era rotundă ci roată

Ea îmi era mamă logodnică şi roată
pe un pământ moale şi fără zgomote
şi totul era bine ca într-un cartof

Ceilalţi îşi recunoşteau în gesturile noastre
seninele voci ale oaselor
şi ca să nu le mai audă înecatele chemări
îşi acopereau urechile cu iarbă

Pe sus treceau păsările
care nu se opresc niciodată

Era pe vremea ochiului
lângă un pod lângă o cale ferată














(mulţumesc pentru foto)




zinal fotogenic cu copii

noi suntem nişte fulgişori de nea
cădem din nori, ne legănăm în vânt
şi ne aşternem pe pământ
ca să ne dăm cu sania.

(Poezia asta mi-a spus-o fetiţa de lângă mine, în ziua în care a fost făcută fotografia. Încântător.)




claudiu komartin - un dans matinal

Am ratat călătoria cu tramvaiul de sâmbăta asta, dar vă ofer astăzi un dans matinal, prin Zmeul TV. Este vorba despre unul dintre poemele mele preferate din ultimul volum al lui Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni, în lectura poetului. Mai multe înregistrări de la lansarea volumului puteţi vedea aici.



Claudiu Komartin - Un dans matinal

Deşteptat dintr-o dată de o mireasmă
pentru care, către amiază, îţi vei aminti să-l lauzi
pe bătrânelul Filip, grădinarul cel migălos
cu surâsul larg şi mâini delicate.

Ştii încotro să te-ndrepţi – în zori, cei dintâi treziţi
urmăresc cu blândeţe procesiunile vietăţilor mici.

De-a lungul aleilor ce coboară în pantă dinspre colină,
găseşti vlăstari tineri, înălţându-se iute
în pulberea verii.
Mai încolo, cimişirul îşi reia cântecul
întrerupt de cu seara, împins de o iubire ascunsă.

Ştii încotro să te-ndrepţi – pisicile se dezmorţesc după somn
printre flori, prin unghere,
se hârjonesc,
adulmecă-n aer,
mustăţile zbârnâie:
natura comunică prin curioase vibraţii.

Se deschide o poartă: cu mers potrivit, o tânără
păşeşte în stradă. O priveşti încântat de la geam,
iar ea îţi zâmbeşte. Dispare într-o arcadă,
apoi se arată din nou.

Un dans matinal. Un capriciu. O joacă.

I-ai pune pe frunte frunze de laur.
Foarte încet, prin părul fetei trece o boare de vânt,
ca peste o plajă presărată cu solzi fini de aur.




un poem

căsuţa din copac

scenografia era simplă
erau unii cu trâmbiţe
se plimbau pe capetele noastre
noi nu aveam voie să ne mişcăm mâinile
stăteam cuminţi şi suflam în trompete.
calul trăgea căruţa cu flori de primăvară
ca un bărbier surprins de vreme bună
într-o găleată cu vopsea.

la semnalul următor
am dat drumul dinţilor de lapte
într-o pălărie din paie
oamenii au fluierat au bătut din palme
au dansat dansul acela când fiecare este ce pasăre vrea să fie
s-au lipit unii de alţii au desenat împreună un triunghi
şi au zburat pe fereastra căsuţei noastre din copac.




twit twit twitter

Pentru că a venit primăvara
şi păsărelele ciripesc prin parcuri,
mă puteţi găsi şi aici, de câteva zile.
N-o să mai ciripesc nimic
în afară de ce am ciripit deja.
Urmăriţi-mă cu atenţie, vă rog.




barba e iarba e barba e iarba

Are Hundertwasser o pictură care se cheamă aşa: The Beard Is the Grass of the Bald-Headed Man. Ei bine, am pictat şi eu portretul omului cu chelie despre care vorbeşte el: Portret (de toamnă-primăvară).




două margarete

(începutul filmului Sedmikrasky / Daisies, de Vera Chytilová, din 1966)




you don't have to have a point to have a point

The point este un desen animat din 1971, regizat de Fred Wolf. Ringo Starr spune povestea lui Oblio, un băieţel cu capul rotund, într-un regat în care toate lucrurile, inclusiv capetele oamenilor, sunt ţuguiate. Din cauza acestei diferenţe, Oblio trece printr-o serie de peripeţii împreună cu câinele său, Arrow. Melodiile sunt compuse şi cântate de Harry Nilsson, care a şi scris povestea originală.

Viziune plăcută!

PS: Oblio e bun prieten cu Micul Prinţ.




how I wish I was a fish

Astăzi, la ZmeulTV, povestea unui melc care visează să fie peşte. Filmuleţul poate trece drept filmat în apă, deşi nu-i chiar aşa (ar fi fost mai complicat, nici nu ştiu să înot). Melcul şi peştii sunt buni prieteni cu pinguinii de săptămâna trecută. Viziune plăcută!




trenul oglindă

Uite, am făcut şi eu un filmuleţ. N-am cameră video, am folosit un aparat foto digital Canon Powershot A520. Iar melodia e La Plaisanterie, a lui Yann Tiersen. Astăzi, Zmeul TV prezintă în premieră Trenul oglindă, primul meu filmuleţ. Viziune plăcută!




invitaţie la cenaclu

Hei. Citesc şi eu săptămâna viitoare la cenaclul Facultăţii de Litere. Texte mai vechi, mai noi. Vă aşteptăm cu drag (şi eu, şi bufniţa de pe afiş) să ascultaţi, să zâmbiţi, să vă spuneţi părerile. Nu-mi dau seama dacă e doar o coincidenţă faptul că este o bufniţă pe afiş, iar marginea din dreapta a afişului sugerează un labirint.


Marţi, 4 noiembrie, orele 18:00-20:00,
Facultatea de Litere,
strada Edgar Quinet nr. 5-7,
sala 120 (Tudor Vianu),

va avea loc sedinţa cenaclului de la Litere

atelier postmodern,
condus de Ion Manolescu.

prezintă:

Alexandra Paţanghel (proză)
Cristi Cotarcea (poezie)




războiul fluturilor

Războiul fluturilor,
de Paul Cernat şi Andrei Ungureanu

Tot vedeam cartea asta prin librării, îmi sărea în ochi coperta. Nu ştiu de ce am cumpărat-o abia acum. Dar ce bine că am făcut-o.

În carte, care este o traducere şi adaptare liberă dintr-o limbă nescunoscută (pe alocuri, sunt inserate şi pasaje în limba originală), este povestit războiul pentru supremaţie al fluturilor de zi cu fluturii de noapte, de către şase licurici care s-au întrupat din nimic şi apoi au creat totul (cum ar fi văzutul şi nevăzutul, materia şi antimateria, ziua şi noaptea şi aşa mai departe). Fluturii de zi sunt organizaţi într-un regat, iar cei de noapte într-un imperiu. Foarte utila Organigramă a Ordinului Lepidopteria se găseşte la începutul cărţii: rege, regină, reginiţă şi regişor, împărat, soţie imperială fără statut de împărăteasă, războinici, spioni şi contraspioni, sanitari etc., toţi cu nume ştiinţifice, unii şi cu porecle. Între aceste personaje se iscă conflicte delicioase, armate, amoroase sau legate de succesiunea la tron, toate culminând cu războiul cel mare, purtat, mă gândesc eu, la crepuscul.

În loc de prefaţă, autorii au scris un Manifest lepidopteric, în care îşi arată solidaritatea cu "eforturile artiştilor dintotdeauna de a cultiva, în pofida tuturor vicisitudinilor, imaginea pozitivă a fluturilor şi marea tradiţie lepidopterică, adică frumuseţea, elevaţia spirituală şi fantezia neîngrădită." Printre altele, ei mai spun: "Cerem scuze tuturor fluturilor care nu se vor regăsi în această poveste, deşi poate şi-ar fi dorit. Cititorilor nedumeriţi le vom spune doar atât: între zborul liber al fanteziei şi realismul târâtor al omizilor, am optat pentru cel dintâi."

Aşadar, cei doi autori şi-au dat frâu liber imaginaţiei şi au scris o poveste frumoasă, plină de umor şi fantezie. Despre carte, Paul Cernat spune: "Este şi o poveste, un fel de basm entomologic. Dacă ar fi să încadrez romanul din punctul de vedere al criticului literar - în carte m-am străduit să uit acest «rol» - l-aş situa între heroic fantasy şi mainstream, un bestiariu medieval trecut prin decadentism, suprarealism, prin literatura utopică şi prin realitatea virtuală de azi. E o fantezie parodică, plină de trimiteri culturale, lipsită de pedanterie". Sunt recenzii ale cărţii şi în Dilema veche, şi pe Liternet.




totul a început într-o dimineaţă

M-am trezit într-o dimineaţă şi m-am apucat să iubesc soarele. Am croşetat câte o rază pentru fiecare, pentru tine zece, pentru pinguin douăzeci şi una. Era dimineaţa unui fluture. Atunci a început totul. Prinţesa scorţişoară m-a luat de mână şi am pornit. Fluturele ne arăta drumul. Din floare-n floare, din soare-n soare, din ciripitoare-n tâşnitoare.

Unu, doi, trei, şi!

Şi aşa mai departe.