vineri, 31 octombrie 2008

invitaţie la cenaclu

Hei. Citesc şi eu săptămâna viitoare la cenaclul Facultăţii de Litere. Texte mai vechi, mai noi. Vă aşteptăm cu drag (şi eu, şi bufniţa de pe afiş) să ascultaţi, să zâmbiţi, să vă spuneţi părerile. Nu-mi dau seama dacă e doar o coincidenţă faptul că este o bufniţă pe afiş, iar marginea din dreapta a afişului sugerează un labirint.


Marţi, 4 noiembrie, orele 18:00-20:00,
Facultatea de Litere,
strada Edgar Quinet nr. 5-7,
sala 120 (Tudor Vianu),

va avea loc sedinţa cenaclului de la Litere

atelier postmodern,
condus de Ion Manolescu.

prezintă:

Alexandra Paţanghel (proză)
Cristi Cotarcea (poezie)


Bookmark and Share

miercuri, 29 octombrie 2008

cireşe şi alte copilării



Uitam să zic că Gia a postat continuarea poveştii mele din clasa-ntâi. Prima parte e aici.


Bookmark and Share

irish music

Mâine seară (joi, 30 octombrie), la Clubul Ţăranului Român, pe la nouă (după cea de-a doua seară a Festivalului de literatură), cântă Shannon Ceili Band. Muzică irlandeză + dansuri, tot irlandeze. Mai jos, o melodie cântată de Blackbeers (trupa-de-dinainte-de-Shannon).


Bookmark and Share

marți, 28 octombrie 2008

un chien andalou

Dacă n-aţi mers la Cinema Zmeul Clandestin să-l vedeţi. Îl pun şi aici, deşi nu-i tot aia. Miau-miau.




Bookmark and Share

duminică, 26 octombrie 2008

soarele strălucitor

Uite, o melodie grozavă a celor de la Sigur Ros cu un videoclip atât de frumos. Bineînţeles, se găseşte şi traducerea versurilor, dar nu cred că-i nevoie de ea, se înţelege foarte bine şi fără. Să zburăm şi noi, aşadar, sub soarele strălucitor.


Bookmark and Share

sâmbătă, 25 octombrie 2008

festival de literatură

Uite că, printre atâtea festivaluri/săptămâni/zile dedicate filmului, apare în Bucureşti şi Festivalul Internaţional de Literatură Re-writing the map of Europe - our private wars, cu mulţi invitaţi, dezbateri pe diferite teme şi lecturi publice. Evenimentul va avea loc la Muzeul Ţăranului Român, între 29-31 octombrie, de la ora 18:00. Mai multe informaţii sunt pe site. Programul e cam aşa:

Miercuri 29 octombrie - Eastern Promises. Invitat special Philip O Ceallaigh (Irlanda). Scriitori români invitaţi la dezbatere: T.O. Bobe, Mitoş Micleuşanu, Costi Rogozanu.

Joi 30 octombrie - My strange past / My strange present. Invitaţi speciali Juli Zeh (Germania) şi Wojciech Kuczok (Polonia). Scriitori români invitaţi la dezbatere: Simona Popescu, Cezar Paul-Bădescu, Elena Vlădăreanu.

Vineri 31 octombrie - Go West. Invitaţi speciali Attila Bartis şi Gyorgy Dragoman (Ungaria). Scriitori români invitaţi la dezbatere: Filip Florian, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Ana Maria Sandu, Lucian Dan Teodorovici.


Bookmark and Share

joi, 23 octombrie 2008

plastilina suprarealistă



Tma, svetlo, tma / Întuneric, lumină, întuneric - un filmuleţ grozav al lui Jan Švankmajer, un artist suprarealist ceh. Astăzi m-aş fi jucat şi eu cu plastilină.

PS: Un chien andalou (regia Luis Bunuel şi Salvador Dali), duminică de la ora 15:00, la Cinema Zmeul Clandestin, sala Cinemateca Eforie.


Bookmark and Share

miercuri, 22 octombrie 2008

zinal fotogenic - mont blanc

Zinal fotogenic
(Mont Blanc - august 2008)















Cu trenuleţul ăsta am mers pân' la jumate
Şi-abia pe urmă am luat rucsacu-n spate.



















Am alergat şi-o capră neagră,
Că doar mi-s capricorn.
Şi după ce am prins-o
Am mâncat cu ea pop-corn.



















Când am zis c-aud
pescăruşi pe-aici pe sus
nimeni n-a crezut că-s dus.
Şi-au dat seama imediat
că pioletul meu scotea
sunetul imaginat.















Când eram acolo sus...
...nu ştiu, nu-mi aduc aminte.
Am mulţumit şi eu, oricum.



















Iar el e Lost,
mascota semi-expediţiei.


Bookmark and Share

marți, 21 octombrie 2008

războiul fluturilor



Războiul fluturilor,
de Paul Cernat şi Andrei Ungureanu

Tot vedeam cartea asta prin librării, îmi sărea în ochi coperta. Nu ştiu de ce am cumpărat-o abia acum. Dar ce bine că am făcut-o.

În carte, care este o traducere şi adaptare liberă dintr-o limbă nescunoscută (pe alocuri, sunt inserate şi pasaje în limba originală), este povestit războiul pentru supremaţie al fluturilor de zi cu fluturii de noapte, de către şase licurici care s-au întrupat din nimic şi apoi au creat totul (cum ar fi văzutul şi nevăzutul, materia şi antimateria, ziua şi noaptea şi aşa mai departe). Fluturii de zi sunt organizaţi într-un regat, iar cei de noapte într-un imperiu. Foarte utila Organigramă a Ordinului Lepidopteria se găseşte la începutul cărţii: rege, regină, reginiţă şi regişor, împărat, soţie imperială fără statut de împărăteasă, războinici, spioni şi contraspioni, sanitari etc., toţi cu nume ştiinţifice, unii şi cu porecle. Între aceste personaje se iscă conflicte delicioase, armate, amoroase sau legate de succesiunea la tron, toate culminând cu războiul cel mare, purtat, mă gândesc eu, la crepuscul.

În loc de prefaţă, autorii au scris un Manifest lepidopteric, în care îşi arată solidaritatea cu "eforturile artiştilor dintotdeauna de a cultiva, în pofida tuturor vicisitudinilor, imaginea pozitivă a fluturilor şi marea tradiţie lepidopterică, adică frumuseţea, elevaţia spirituală şi fantezia neîngrădită." Printre altele, ei mai spun: "Cerem scuze tuturor fluturilor care nu se vor regăsi în această poveste, deşi poate şi-ar fi dorit. Cititorilor nedumeriţi le vom spune doar atât: între zborul liber al fanteziei şi realismul târâtor al omizilor, am optat pentru cel dintâi."

Aşadar, cei doi autori şi-au dat frâu liber imaginaţiei şi au scris o poveste frumoasă, plină de umor şi fantezie. Despre carte, Paul Cernat spune: "Este şi o poveste, un fel de basm entomologic. Dacă ar fi să încadrez romanul din punctul de vedere al criticului literar - în carte m-am străduit să uit acest «rol» - l-aş situa între heroic fantasy şi mainstream, un bestiariu medieval trecut prin decadentism, suprarealism, prin literatura utopică şi prin realitatea virtuală de azi. E o fantezie parodică, plină de trimiteri culturale, lipsită de pedanterie". Sunt recenzii ale cărţii şi în Dilema veche, şi pe Liternet.


Bookmark and Share

sâmbătă, 18 octombrie 2008

i feel just like a child

Gia Codrescu m-a pus şi pe mine să mă urc în cireş. Am mâncat cireşe şi mi-am amintit de clasa a-ntâia primară. Uite şi o melodie grozavă a lui Devendra Banhart, despre copilăria mea de-acum.


Bookmark and Share

joi, 16 octombrie 2008

ocolul soarelui














Ocolul soarelui.
Într-o dimineaţă.
A unui fluture, bineînţeles.


Bookmark and Share

marți, 14 octombrie 2008

zinal fotogenic - grecia

Zinal fotogenic
(Grecia - septembrie 2008)














În curte la templul lui Apollo
Zeii se-adunaseră să joace polo -
Marco! Polo! Marco! Polo!















Ruine erau peste tot.
Unele încă în construcţie.



















În muzee, mai toate statuile erau fără cap.
La fel şi asta, după cum se vede.
Cineva a botezat-o ancient sex toy.



















Într-o dimineaţă m-am aşezat sub rodii
Şi-am vorbit toată ziua-n dodii.
În Atena am hrănit câţiva porumbei
Pentru că zburau, zburau ca nişte zmei.
Din leagăn am văzut un curcubeu
Colorat, da, ca un zmeu.



















Şi, pentru că aici am mâncat prima portocală
ruptă de pe o creangă de portocal, iată:
Autoportret în timp ce mâncam o portocală.


Bookmark and Share

duminică, 12 octombrie 2008

luna lui van gogh















Vincent van Gogh - Starry night (1889)



Bookmark and Share

sâmbătă, 11 octombrie 2008

mult e dulce şi frumoasă


Diacritice.com pune accentul pe limba română. Tu scrii textul în limba română fără diacritice, iar ei îţi pun toate căciuliţele şi virguliţele lipsă (acolo unde găsesc mai multe variante, te lasă pe tine să alegi varianta pe care o vrei). Pe acelaşi site există şi o unealtă de traducere a textului dintr-o limbă în alta. În afară de limbile astea mari, poţi alege multe altele, cum ar fi suedeza, norvegiana, finlandeza, olandeza, ceha, bulgara, croata, greaca, chineza, japoneza, coreeana, araba şi aşa mai departe. Da, chiar şi limba hindi, cu care m-am jucat şi eu. Bineînţeles, la fraze mai complicate se încurcă, dar rezultatele la propoziţii simple sunt impresionante.


Bookmark and Share

vineri, 10 octombrie 2008

zmeiele din egipt


Nu-i deloc o chestie nouă, dar eu abia acum am citit pe site-ul National Geographic despre asta. În 2001, nişte studenţi din California au făcut un experiment, încercând să demonstreze teoria conform căreia piramidele egiptene au fost construite cu ajutorul zmeielor. Ei au încropit un zmeu uriaş şi au reuşit, cu ajutorul unui sistem deştept de frânghii şi pârghii, să ridice de la sol şi să aşeze pe o platformă diferită un obelisc de vreo trei tone. Pentru asta s-au folosit numai materiale cunoscute pe vremea aia egiptenilor, se ştie că în zonă bătea vântul foarte tare pe atunci, s-au găsit zmeie desenate pe pereţii din interiorul piramidelor, mă rog, totul pare credibil. Dar tata tot zice că extratereştrii le-au construit. Iar zmeiele sunt doar semiextraterestre. Mie-mi place ideea, la vară o să construiesc şi eu pe plajă castele de nisip cu zmeul.


Bookmark and Share

sita sings the blues


Sita este personajul principal feminin din celebra epopee indiană a lui Valmiki, Ramayana. Soţie devotată a lui Ram, îl urmează pe acesta în exil, unde fusese trimis de către tatăl său, regele Ayodhyei, Dashrath. Este răpită de Ravan, ce domnea în Lanka (astăzi Sri Lanka), iar mai apoi salvată de Ram, cu ajutorul zeului-maimuţă Hanuman (pentru a ajunge în Lanka, construieşte un pod peste apă, ale cărui rămăşiţe, spun cei de la NASA şi devoţii lui Ram, încă sunt acolo). După ce Sita trece testul de puritate al focului, cei doi se întorc, după 14 ani de exil, în Ayodhya, unde sunt primiţi cu surle şi trâmbiţe, iar Ram este încoronat rege. Apoi, Ram o izgoneşte pe Sita. Iar Nina Paley a făcut o paralelă între povestea Sitei şi o experienţă proprie asemănătoare şi a scris, produs, regizat, animat, editat şi aşa mai departe încântătorul musical animat Sita sings the blues - The greatest break-up story ever told.

În Sita sings the blues, pe fondul unor piese de jazz din anii '20 interpretate de Annette Hanshaw, trei păpuşi indoneziene cu accent indian (sugerând popularitatea epopeii Ramayana în Orientul îndepărtat) narează şi comentează din umbră două poveşti: cea a Sitei din India antică şi cea a Ninei din America modernă (chiar Nina Paley), care este părăsită prin e-mail de soţul ei plecat în India. Discuţiile lor pe marginea epopeii sunt haioase, chiar mă gândeam în timpul proiecţiei că exact aşa vorbeau tinerii indieni despre ea, ca mai apoi să aflu că Nina Paley a băgat trei indieni într-un studio audio şi i-a pus să discute despre Ramayana, fără niciun fel de scenariu, iar ce au vorbit ei acolo o oră întreagă a devenit naraţia din film.

Prezent şi aplaudat la multe alte festivaluri (a câştigat şi ceva premii), filmul concurează şi la Anim'est (a fost aseară şi mai este astăzi la Cinema Scala, de la 22:30). Despre cum a făcut filmul această one-woman pixar, aici.


Bookmark and Share

miercuri, 8 octombrie 2008

abisa, avisa, a visa



Abisa, de Iulian Tănase


În alfabetul chirilic, scrii b şi-l citeşti v. În devanagari, alfabetul limbii sanscrite, hindi şi al altor limbi din India, grafia literelor b şi v este foarte asemănătoare. La fel şi eu, după ce am terminat cartea, am citit pe copertă A visa. Pentru că asta face Abisa în carte, îl visează pe Palev Iona, care Palev Iona îi trimite scrisori Somnului, care Somn îi învaţă pe Abiscruda şi Altiulius să viseze, care Abiscruda şi Altiulius se joacă de-a Soarele şi Luna şi de-a Dumnezeu şi Bărbatul, care Dumnezeu şi Bărbat se învârt în jurul Femeii, care Femeie a creat Lumea. Şi tot aşa comunică şi visele în carte, care se cheamă vise comunicante, şi care sunt multe. Cineva, nu spun cine, îl visează şi pe Gellu Naum, de mai multe ori chiar.

Am terminat de citit cartea seara trecută, într-un autobuz, şi, când m-am dat jos, am găsit imediat clubul Abisa, despre care se vorbeşte la sfârşitul cărţii. Este la subsolul unei clădiri vechi din Bucureşti. La intrare, îţi alegi un plic (pe fiecare plic scrie titlul diverselor poveşti incluse în carte) în care e un praf ciudat,de diferite culori. Amesteci praful cu un lichid, îl bei şi visezi unul dintre visele din carte. Nu ştiu cum am făcut, dar eu am reuşit să pun mâna pe câte un plic din fiecare. Şi le-am amestecat pe toate cu lichidul ăla, am băut repede şi am visat-o pe Zenobia.

Aici găsiţi un fragment din Abisa, iar aici o poveste din carte, în lectura autorului. Eu am găsit cartea pe un raft al Librăriei Noi, la litera T. Mai erau câteva exemplare. Să visaţi frumos, aşadar.


Bookmark and Share

duminică, 5 octombrie 2008

în octombrie la cinema zmeul clandestin

Cinema Zmeul Clandestin
- Programul lunii octombrie -


Sala Cinemateca Eforie
(Strada Eforie nr. 2)

Ladri di biciclette (Hoţi de biciclete) – Vittorio de Sica, Italia, 1948
(09.10.2008 – ora 17:00)

Wild at heart (Suflet sălbatic) – David Lynch, SUA, 1990
(17.10.2008 – ora 17:00)

Ivanovo detstvo (Copilăria lui Ivan) – Andrei Tarkovsky, URSS, 1962
(18.10.2008 – ora 13:00)

Un chien andalou (Câinele andaluz) – Luis Bunuel, Salvador Dali, Franţa, 1928
(22.10.2008 – ora 17:00, 26.10.2008 – ora 15:00)

Otto e mezzo (Opt şi jumatate) – Federico Fellini, Italia, 1963
(28.10.2008 – ora 14:30, 31.10.2008, ora 19:00)

Brzezina (Pădurea de mesteceni) – Andrzej Wajda, Polonia, 1970
(30.10.2008 – ora 15:00, 31.10.2008 – ora 17:00)


Sala Cinemateca Union
(Strada Ion Câmpineanu nr. 21)

The illusionist (Iluzionistul) – Neil Burger, SUA-Cehia, 2006
(06.10.2008 – ora 20:00, 07.10.2008 – ora 15:30, 08.10.2008 – ora 17:30, 09.10.2008 – ora 20:00)


Să zboare pelicula!


Bookmark and Share

cinema zmeul clandestin

Vreau să-mi deschid un cinematograf, să încânt oamenii cu filme frumoase. Dar n-am bani. Cinematograful există de fapt, are un program neregulat, are o singură sală - camera mea, încap vreo doi-trei spectatori în ea, de foarte multe ori văd filmele singur, n-am videoproiector, doar un monitor de 19', dar fac floricele bune. Şi vreau să mă extind, cum s-ar spune. Dar n-am bani.

Dar în Bucureşti există Cinemateca Eforie şi Cinemateca Union, unde se dau, din toamnă până-n vară, filme bune, frumoase, mişto, de văzut, capodopere şi aşa mai departe. Şi de vreo două săptămâni s-a deschis stagiunea nouă, două mii opt - două mii nouă. Iar mie mi-a venit ideea asta: să recomand în fiecare lună un număr oarecare de filme de văzut la cinematecă (nu multe, probabil cinci-şapte) şi să le prezint ca şi cum le-aş proiecta în cinematograful meu. Şi astfel se naşte primul cinematograf clandestin din lume. Cinema Zmeul Clandestin. Să zboare pelicula!

Programul lunii octombrie

Programul lunii noiembrie


Bookmark and Share

astăzi aş mânca o rodie

unei rodii, aşadar.

rodeşte, rodeşte,
rodeşte cu rodnicie
rodie roditoare
rodeşte roşu rubiniu în rodiu
şi lasă-mă să te rod.














(da, aş împărţi rodia asta cu un licurici)


Bookmark and Share

sâmbătă, 4 octombrie 2008

lăsaţi să bată vântul

Aşa cum am văzut, se poate produce energie electrică cu ajutorul zmeielor. Dar fără vânt, zmeul nu-i nimic. Aşadar, să facem reclamă vântului, să-l cinstim şi să-i mulţumim. Reclama a câştigat Golden Lion la Cannes, în 2007.


Bookmark and Share

vineri, 3 octombrie 2008

şi boogie înalţă zmeie

Am fost şi eu la Boogie. După film, îndreptându-se spre ieşirea din cinematograf, toată lumea discuta. Am ciulit şi eu urechile, iată ce-am auzit:
"Băi, da ce film. Nu se întâmplă nimic. Tot timpul aştepţi să-nceapă filmul."

"E un film bun. Mi se pare că prezintă foarte bine realitatea şi nu exagerează în nicio privinţă. Am recunoscut o groază de prieteni în personajele astea."

"A fost naşpa sunetul. Ce să mai, se vede, film făcut cu bani puţini."

"A fost tare, mă."

"Nu, tot Filantropica rămâne cel mai bun film românesc din ultimii ani."

"Păi asta vezi în fiecare zi în jurul tău, ce ţi-o mai arată ăştia în film?"

Părerea mea? E un film bun, pe cât de real, pe atât de trist. Şi e atât de simplu şi de natural. Într-un fel, a avut dreptate Pitbull (Mihnea Columbeanu) să-i spună Romanian Beauty. Cât despre cearta dintre Boogie şi soţia lui, în care amândoi au dreptate şi în acelaşi timp amândoi greşesc, eu ţin cu copilul.

Bineînteles, mergeţi să vedeţi filmul.

PS: În prima secvenţă, Boogie îşi ajută copilul să... înalţe un zmeu :)


Bookmark and Share

joi, 2 octombrie 2008

zmeiele la putere



Specialiştii de la Universitatea Tehnologică Delft din Olanda au demonstrat, cu acest experiment, că viitorul în materie de energie electrică ieftină şi ecologică este zmeul.

Să ne aprindem lămpile înălţând zmeie, aşadar.


Bookmark and Share