Claudiu Komartin - Un dans matinal
Deşteptat dintr-o dată de o mireasmă
pentru care, către amiază, îţi vei aminti să-l lauzi
pe bătrânelul Filip, grădinarul cel migălos
cu surâsul larg şi mâini delicate.
Ştii încotro să te-ndrepţi – în zori, cei dintâi treziţi
urmăresc cu blândeţe procesiunile vietăţilor mici.
De-a lungul aleilor ce coboară în pantă dinspre colină,
găseşti vlăstari tineri, înălţându-se iute
în pulberea verii.
Mai încolo, cimişirul îşi reia cântecul
întrerupt de cu seara, împins de o iubire ascunsă.
Ştii încotro să te-ndrepţi – pisicile se dezmorţesc după somn
printre flori, prin unghere,
se hârjonesc,
adulmecă-n aer,
mustăţile zbârnâie:
natura comunică prin curioase vibraţii.
Se deschide o poartă: cu mers potrivit, o tânără
păşeşte în stradă. O priveşti încântat de la geam,
iar ea îţi zâmbeşte. Dispare într-o arcadă,
apoi se arată din nou.
Un dans matinal. Un capriciu. O joacă.
I-ai pune pe frunte frunze de laur.
Foarte încet, prin părul fetei trece o boare de vânt,
ca peste o plajă presărată cu solzi fini de aur.
2 comentarii:
un text foarte frumos, da.
insa mie tot imaginea urmatoare imi place mai mult: imaginea fluturelui negru cu aripile intinse, care se asaza pe fruntea unui gimnast paralizat.
cred ca ar trebui sa facem cu totii un fan club ck :)))
Trimiteți un comentariu