scenografia era simplă
erau unii cu trâmbiţe
se plimbau pe capetele noastre
noi nu aveam voie să ne mişcăm mâinile
stăteam cuminţi şi suflam în trompete.
calul trăgea căruţa cu flori de primăvară
ca un bărbier surprins de vreme bună
într-o găleată cu vopsea.
la semnalul următor
am dat drumul dinţilor de lapte
într-o pălărie din paie
oamenii au fluierat au bătut din palme
au dansat dansul acela când fiecare este ce pasăre vrea să fie
s-au lipit unii de alţii au desenat împreună un triunghi
şi au zburat pe fereastra căsuţei noastre din copac.
Postări
3 comentarii:
O scenografie, un poem, o casuta si un copac. Mai lipseste ceva?
poate o pictura de-a lui Vladimir Kush.. http://hearmyself.wordpress.com/2009/05/10/252/
Mersi mult!
Nu ştiu dacă mai lipseşte ceva. Poate o pictură, într-adevăr. Dar parcă s-ar potrivi mai mult Chagall decât Kush. Hearmyself, mulţumesc şi eu, nu ştiam filmuleţul.
Să aveţi o zi frumoasă.
Trimiteți un comentariu