Dimineaţa şi seara stăteam la baraca de tir câştigam obiecte
lei albi pe care îi dăruiam cu generozitate
odată a venit o persoană avea sprâncene pictate
o iubeam nemaipomenit aşteptam să-mi vorbească
avea o plasă neagră pe picioare
o îmbrăcam mă plimbam cu ea prin oraş
ceilalţi erau liniştiţi ce conta o persoană
îşi trăgeau bezna pe cap ca pe o pătură călduroasă
câţiva făceau şi glume ea îmi punea o mică mână pe umăr pe calea Floreasca
pe acolo nu mai ştiu când fusese un hipodrom noaptea se mai auzea tropotul cailor
câte un jokeu trecea plângând în hohote prin mijlocul străzii
eu nu scoteam o vorbă ea mă ţinea de umăr
ceilalţi îşi rezemau coatele de masă se bucurau de fiecare fum de ţigare
(desen de aici)
Postări
4 comentarii:
gellu naum...
delicios :p
să ai poftă :)
pohetul meu preferat :)
ba al meu :)
Trimiteți un comentariu