leonid dimov - destin cu peşti (pds 1)

Pentru că tot puneam poeme uneori şi pentru că m-am nimerit tocmai sâmbătă pe aici, iată un poem de-al lui Leonid Dimov. Poate veţi găsi şi aici câte un poem în fiecare sâmbătă, aşa cum găsiţi la Pobby, Luiza, White noise, Alexandru, Zum şi Adinab.

Leonid Dimov - Destin cu peşti

S-adună timp în stive după uşe
De cupe gri în care-a fost cenuşe
Şi bat mereu mai galben, mai piezişe
Amiezile pe mantii de gheişe.
Atârnă-n şiruri puse la uscare
Rechinii violeţi pudraţi cu sare
Şi-n catedrala lor, printre etaje,
Foiesc pescari de plută ca pe plaje.
Suim şi noi în pas pe pasarele
Să punem peşti în şiruri paralele
Atât de lungi că nu ne-ajunge-o viaţă
Să mai ieşim în prag de dimineaţă.
Când ne-au şoptit un ultim bun-rămas
Aleile şi plopii într-un glas
Le-am spus despre cobolzii şi dragonii
Ce ne-aşteptau pe cheiuri prin Japonii,
Le-am arătat iguane prin agave
La sud cum ne doreau în ţări batave,
Le-am amintit de marile pisice
Ce ne vânau de mult prin Mozambice,
De urşii albi, de pescăruşii-n stoluri
Ce pentru noi întârziau la poluri.
Am comandat corăbii somnolente
Spre insuli de coral, spre continente
Cu tumule, cu gheizeri, cu girafe
Şi crapi imenşi uscaţi în cenotafe.

Acum, în largi costume colorate,
Portocalii, cu mâneci cadrilate
Suim şi noi, atenţi, pe pasarele,
Să punem peşti în şiruri paralele.