Vara când ea trecea pe drum
rotindu-şi un genunchi în praf
eu încercam să-mi scutur pomii
Pentru fiecare cuvânt alungam altele cinci
îi spuneam sora soarelui şi o iubeam
cu o iubire ce nu era rotundă ci roată
Ea îmi era mamă logodnică şi roată
pe un pământ moale şi fără zgomote
şi totul era bine ca într-un cartof
Ceilalţi îşi recunoşteau în gesturile noastre
seninele voci ale oaselor
şi ca să nu le mai audă înecatele chemări
îşi acopereau urechile cu iarbă
Pe sus treceau păsările
care nu se opresc niciodată
Era pe vremea ochiului
lângă un pod lângă o cale ferată
(mulţumesc pentru foto)
6 comentarii:
gellu naum este dupa parerea mea cel mai bun poet dinm romania. este atat de frumos...nu am cuvinte:)
"totul era bine ca într-un cartof"?!
zau dude... naum asta e overrated. penibil.
Baaaai, uite un om care n-a fost in cartof! Dar sigur-sigur n-a fost in cartof? Poate nu-l recunoaste.
E tare bine in cartof. Crede-ne sau adu-ti aminte.
u still in?
of of of :)
Trimiteți un comentariu