zinal fotogenic - into the wonderland




zinal fotogenic - acum 9000 de ani...

...pe când fugeam de bizoni
şi-mi scrijeleam visele pe stâncile peşterilor.




zinal fotogenic - stiu ce-am fãcut vara asta




revista "doamna grasă" (nr. 2)

Doamna Grasă e revista Facultăţii de Litere din Bucureşti. Primul număr, despre grafie şi pornografie, îl găsiţi aici. Mai jos este cel de-al doilea număr, cu articole despre realism şi suprarealism. În paginile 10-11 Doamna Grasă interpretează vise, iar în paginile 14-15 găsiţi Gala de Suprabox pentru Centura de aer cu diamante, în care se confruntă realismul şi suprarealismul. Impresii înainte de meci au Urmuzz, Elena Vlădăreanu, V. Leac, Dumitru Bădiţa şi Nora Iuga, iar relatarea meciului este făcută de Şerban Foarţă. Nu rataţi nici recenziile de carte şi film şi aruncaţi-vă un ochi şi pe horoscopul deasuprarealist. Lectură plăcută!

Open publication - Free publishing - More revista




you don't have to have a point to have a point

The point este un desen animat din 1971, regizat de Fred Wolf. Ringo Starr spune povestea lui Oblio, un băieţel cu capul rotund, într-un regat în care toate lucrurile, inclusiv capetele oamenilor, sunt ţuguiate. Din cauza acestei diferenţe, Oblio trece printr-o serie de peripeţii împreună cu câinele său, Arrow. Melodiile sunt compuse şi cântate de Harry Nilsson, care a şi scris povestea originală.

Viziune plăcută!

PS: Oblio e bun prieten cu Micul Prinţ.




how I wish I was a fish

Astăzi, la ZmeulTV, povestea unui melc care visează să fie peşte. Filmuleţul poate trece drept filmat în apă, deşi nu-i chiar aşa (ar fi fost mai complicat, nici nu ştiu să înot). Melcul şi peştii sunt buni prieteni cu pinguinii de săptămâna trecută. Viziune plăcută!




fluturii lui vladimir kush

Vladimir Kush este un pictor suprarealist rus. Puteţi vedea alte lucrări de-ale lui pe site (picturi şi sculpturi), eu vă arăt doar mulţi fluturi şi un melc.

Butterfly Apple










































Book of Books

















Fauna la Mancha















Departure of Winged Ship































Slow Crawling Time




hoinar era un marinar

odată m-am trezit pe o insulă
cunoscută doar de soare
unde ceasurile mâncau nisip fierbinte
şi scoicile dansau la malul mării

era în vremea albinelor
ce-şi numărau puii

după ce m-am bronzat bine
mi-am construit o barcă
din visele şerpilor rătăcitori

hoinár era un marinar
care insista să pun accentul pe o
hóinar era un marinar

am făcut împreună
înconjurul pământului
aşa am aflat eu că e rotund
apoi am mai dat încă o tură
şi am văzut că de fapt e spirală
hóinar a făcut o gaură-n barcă
şi am ajuns în centru
unde o mireasă ne-a făcut cu ochiul
"hai, mâncaţi, mâncaţi seminţele astea"
şi noi le-am mâncat




trenul oglindă

Uite, am făcut şi eu un filmuleţ. N-am cameră video, am folosit un aparat foto digital Canon Powershot A520. Iar melodia e La Plaisanterie, a lui Yann Tiersen. Astăzi, Zmeul TV prezintă în premieră Trenul oglindă, primul meu filmuleţ. Viziune plăcută!




invitaţie la cenaclu

Hei. Citesc şi eu săptămâna viitoare la cenaclul Facultăţii de Litere. Texte mai vechi, mai noi. Vă aşteptăm cu drag (şi eu, şi bufniţa de pe afiş) să ascultaţi, să zâmbiţi, să vă spuneţi părerile. Nu-mi dau seama dacă e doar o coincidenţă faptul că este o bufniţă pe afiş, iar marginea din dreapta a afişului sugerează un labirint.


Marţi, 4 noiembrie, orele 18:00-20:00,
Facultatea de Litere,
strada Edgar Quinet nr. 5-7,
sala 120 (Tudor Vianu),

va avea loc sedinţa cenaclului de la Litere

atelier postmodern,
condus de Ion Manolescu.

prezintă:

Alexandra Paţanghel (proză)
Cristi Cotarcea (poezie)




plastilina suprarealistă

Tma, svetlo, tma / Întuneric, lumină, întuneric - un filmuleţ grozav al lui Jan Švankmajer, un artist suprarealist ceh. Astăzi m-aş fi jucat şi eu cu plastilină.

PS: Un chien andalou (regia Luis Bunuel şi Salvador Dali), duminică de la ora 15:00, la Cinema Zmeul Clandestin, sala Cinemateca Eforie.




i feel just like a child

Gia Codrescu m-a pus şi pe mine să mă urc în cireş. Am mâncat cireşe şi mi-am amintit de clasa a-ntâia primară. Uite şi o melodie grozavă a lui Devendra Banhart, despre copilăria mea de-acum.




abisa, avisa, a visa

Abisa, de Iulian Tănase


În alfabetul chirilic, scrii b şi-l citeşti v. În devanagari, alfabetul limbii sanscrite, hindi şi al altor limbi din India, grafia literelor b şi v este foarte asemănătoare. La fel şi eu, după ce am terminat cartea, am citit pe copertă A visa. Pentru că asta face Abisa în carte, îl visează pe Palev Iona, care Palev Iona îi trimite scrisori Somnului, care Somn îi învaţă pe Abiscruda şi Altiulius să viseze, care Abiscruda şi Altiulius se joacă de-a Soarele şi Luna şi de-a Dumnezeu şi Bărbatul, care Dumnezeu şi Bărbat se învârt în jurul Femeii, care Femeie a creat Lumea. Şi tot aşa comunică şi visele în carte, care se cheamă vise comunicante, şi care sunt multe. Cineva, nu spun cine, îl visează şi pe Gellu Naum, de mai multe ori chiar.

Am terminat de citit cartea seara trecută, într-un autobuz, şi, când m-am dat jos, am găsit imediat clubul Abisa, despre care se vorbeşte la sfârşitul cărţii. Este la subsolul unei clădiri vechi din Bucureşti. La intrare, îţi alegi un plic (pe fiecare plic scrie titlul diverselor poveşti incluse în carte) în care e un praf ciudat,de diferite culori. Amesteci praful cu un lichid, îl bei şi visezi unul dintre visele din carte. Nu ştiu cum am făcut, dar eu am reuşit să pun mâna pe câte un plic din fiecare. Şi le-am amestecat pe toate cu lichidul ăla, am băut repede şi am visat-o pe Zenobia.

Aici găsiţi un fragment din Abisa, iar aici o poveste din carte, în lectura autorului. Eu am găsit cartea pe un raft al Librăriei Noi, la litera T. Mai erau câteva exemplare. Să visaţi frumos, aşadar.