Gellu Naum - A patrusprezecea

Mai întâi, Gellu Naum vorbeşte un pic despre dragoste şi citeşte cu vocea lui poemul A patrusprezecea. Apoi citeşte Adela Greceanu cu vocea ei acelaşi poem. Apoi îl citiţi şi voi cu propria voastră voce. Şi pe urmă poate mai facem şi nişte dragoste.





Ai noştri ne uitau ne îngropau în coceni
pe ape ce plăcere trecea un pelican aproape roşu
noi admiram poarta cetăţii cumpăram merinde
apoi intram într-o sală umblam ca nişte cocoşaţi ne mai şi plictiseam
ce să mai spun cânta şi muzica era ceva extra

pe aici susţinea ghidul a trecut alexandru cel mareş
canalul ăsta e făcut cu mâna lui de nişte oameni
a trecut într-o vară cu barca de aur citea cu glas tare făcea şi comentarii
făcea minuni de vitejie avea un felinar în apă
porumbul creştea pe mal alexandru cel mareş îl arăta cu degetul zicea îl las urmaşilor mei să mai facă şi dragoste cu el
noi stam ascunşi printre sălcii îl ascultam
apa era călduţă în singurătatea noastră
el trecea mai departe îi stătea bine cu drumul se făceau nişte stele cât pumnul
măi alexandru cel mareş îi striga o femeie hai de înnoptează la mine
am nişte saramurică de peşte facem şi dragoste
(acum vorbea în şoapte dar o auzeam foarte bine era foarte cultă)
noi ne loveam frunţile de catarge ne vâram ochii în apă mai bine să ni-i mănânce peştii de vii decât să ne vadă în patul lui pe câmpie
măi alexandru cel mareş ne zicea ea nu te face că plouă
măi argonautule îţi dau lâna mea de aur aşa e legea îţi rup şi chitanţă

Era o epocă oarecare Începea noaptea




mireasa cu şosete roşii

Pentru că Mireasa are, normal, două picioare, şi poartă, normal, o pereche de şosete roşii, adică două şosete, câte una, normal, pentru fiecare picior, cei de la Polirom s-au gândit să rămână în sfera de influenţă benefică a cifrei doi şi au pregătit o dublă lansare a romanului Adelei Greceanu.
Prima va avea loc miercuri, 14 ianuarie, ora 18:00, la Librăria Cărtureşti Verona din Bucureşti, unde va vorbi Simona Popescu. Cea de-a doua se va desfăşura vineri, 23 ianuarie, ora 18:00, la Librăria Humanitas din Sibiu, unde va vorbi poetul Radu Vancu. La ambele evenimente, Adela Greceanu va citi câte un fragment din roman. Să mergeţi, să mergeţi, pentru că citeşte grozav de frumos!




mireasa cu şosete roşii

Mireasa cu şosete roşii, de Adela Greceanu

Acum câţiva ani, vreo trei, am ascultat-o pe Adela Greceanu citind un fragment din Mireasa cu şosete roşii la un cenaclu. Şi de atunci am tot aşteptat-o pe mireasă. La un moment dat, a apărut şi pe Liternet un fragment, pe care l-am tot citit şi recitit. Uneori îl citeam pe mai multe voci, alteori mă şi îmbrăcam în costume diferite, în funcţie de personaj. Câteodată îl citeam în gând, cu vocea Adelei, aşa îmi plăcea cel mai mult. Până când, iată, a apărut în sfârşit cartea, cu o şosetă roşie pe copertă.

Are două părţi. În prima parte, patru femei îi împletesc părul miresei cu şosete roşii, în timp ce ea povesteşte despre iubiţii ei. Totul se petrece într-o singură noapte, înaintea nunţii. M-am distrat grozav să ascult discuţiile celor cinci personaje, atât de diferite şi atât de bine conturate. Povestirea este o celebrare a vieţii, zice tanti Sofica, intelectuala grupului (ea foloseşte cuvinte pe care naşa Lena nu le înţelege nicicum). Mireasa povesteşte cel mai mult, că doar ea e mireasa şi până dimineaţă trebuie să-şi regleze conturile cu iubiţii ei, să nu păţească cum a păţit mătuşa Zizi, care a murit într-o zi fără să dea de mâncare celor douăzeci de pisici ale ei. Acum e moartă, dar stă şi ea la poveşti. Verişoara Pulheria e cam prostuţă, se leagă de câte un cuvânt al vreuneia şi zice ceva care n-are nicio legătură cu discuţia, dă sfaturi de medicină naturistă şi râde tot timpul. Pe scenă (pentru că prima parte a cărţii e ca un act dintr-o piesă de teatru) mai apare şi Ursulina Păpuşescu, pisica miresei.

În partea a doua e linişte, sunt pagini de jurnal. Mireasa îşi dă jos şosetele roşii şi rămâne singură. Cu iubiţii ei, care sunt şi nu sunt, cu Păpuşescu, cu colega de la muncă, cu multe telefoane, messenger, laptop şi televizor. Dar singură. Cele patru femei din prima parte sunt prezente acum doar în amintirile ei. Mireasa merge la piaţă, se joacă pe telefon, se uită la telenovele, răspunde sau nu la telefon şi la mail-uri şi îşi aminteşte tot felul de întâmplări din trecutul ei.

E o carte în care nu e atât de importantă povestea, pe cât e modul în care este spusă, limbajul folosit. Pe mine m-a încântat foarte tare. Acum, fetiţa cu o mie de riduri şi mireasa cu şosete roşii se plimbâ de mână prin pădure.

Citiţi două fragmente din roman în Ziarul Financiar şi pe Liternet, un interviu de Elena Vlădăreanu, dar şi reţeta pentru tortul miresei cu şosete roşii.