zinal fotogenic - into the wonderland




restaurantul micul prinţ

Restaurantul "Micul Prinţ"
este în Udaipur, India,
destul de aproape de deşert.




gravură în mi bemol

Gravură în mi bemol, de Cristian Robu-Corcan

Cartea asta e plină de poezie şi de muzică. Şi pentru că, uneori, acolo unde este muzică sunt şi instrumente muzicale, iar acolo unde sunt instrumente muzicale este şi un muzician, personajul principal al cărţii este un violonist, Hugo. Aş fi spus cum şi cui cântă, pe cine iubeşte, cine mai e cu el, pe unde hoinăreşte el cu vioara în spinare, aş fi povestit despre zăpezi, despre fata din părul căreia au căzut cinci urşi polari, dar muzica şi poezia nu se pot povesti. Aş fi dat şi câteva citate, dar nici nu ştiu ce să aleg, cârticica asta e aşa, ca o bijuterie. Ba nu, ca o cutiuţă muzicală. Când o deschizi, se aude Für Elise (mai jos). Apoi iese Hugo din ea şi-ţi cântă un capriciu de-al lui Paganini (şi mai jos). Încântător. S-a scris M U L T despre carte, eu vă las să ascultaţi muzica. (ps: mulţumesc)




zâmbiţi, vă rog!

Astăzi, la Zmeul TV, zâmbiţi :)




poemă de sezon

mâine dimineaţă o să treacă pe strada noastră
sania cu bomboane, adezivi, pietre preţioase,
mirodenii şi pantofi cu toc

stii bine că se apropie sărbătorile
or să vină copiii să ne colinde
stiu exact ce să le dăruim

învelim pietre preţioase
în poleiala bomboanelor
rubinul va fi căpşună
smaraldul va fi mentă
şi aşa mai departe

le jucăm o farsă

ce-or să mai aştepte ei
să li se topească în gură
scuipându-le apoi nemulţumiţi
ce-or să le mai cadă dinţii
când vor încerca să le spargă

doar câţiva le vor inghiţi direct
ei vor fi norocoşii
ei vor fi cei aleşi
lor le va creşte
ceva
acolo
în burtă




războiul fluturilor

Războiul fluturilor,
de Paul Cernat şi Andrei Ungureanu

Tot vedeam cartea asta prin librării, îmi sărea în ochi coperta. Nu ştiu de ce am cumpărat-o abia acum. Dar ce bine că am făcut-o.

În carte, care este o traducere şi adaptare liberă dintr-o limbă nescunoscută (pe alocuri, sunt inserate şi pasaje în limba originală), este povestit războiul pentru supremaţie al fluturilor de zi cu fluturii de noapte, de către şase licurici care s-au întrupat din nimic şi apoi au creat totul (cum ar fi văzutul şi nevăzutul, materia şi antimateria, ziua şi noaptea şi aşa mai departe). Fluturii de zi sunt organizaţi într-un regat, iar cei de noapte într-un imperiu. Foarte utila Organigramă a Ordinului Lepidopteria se găseşte la începutul cărţii: rege, regină, reginiţă şi regişor, împărat, soţie imperială fără statut de împărăteasă, războinici, spioni şi contraspioni, sanitari etc., toţi cu nume ştiinţifice, unii şi cu porecle. Între aceste personaje se iscă conflicte delicioase, armate, amoroase sau legate de succesiunea la tron, toate culminând cu războiul cel mare, purtat, mă gândesc eu, la crepuscul.

În loc de prefaţă, autorii au scris un Manifest lepidopteric, în care îşi arată solidaritatea cu "eforturile artiştilor dintotdeauna de a cultiva, în pofida tuturor vicisitudinilor, imaginea pozitivă a fluturilor şi marea tradiţie lepidopterică, adică frumuseţea, elevaţia spirituală şi fantezia neîngrădită." Printre altele, ei mai spun: "Cerem scuze tuturor fluturilor care nu se vor regăsi în această poveste, deşi poate şi-ar fi dorit. Cititorilor nedumeriţi le vom spune doar atât: între zborul liber al fanteziei şi realismul târâtor al omizilor, am optat pentru cel dintâi."

Aşadar, cei doi autori şi-au dat frâu liber imaginaţiei şi au scris o poveste frumoasă, plină de umor şi fantezie. Despre carte, Paul Cernat spune: "Este şi o poveste, un fel de basm entomologic. Dacă ar fi să încadrez romanul din punctul de vedere al criticului literar - în carte m-am străduit să uit acest «rol» - l-aş situa între heroic fantasy şi mainstream, un bestiariu medieval trecut prin decadentism, suprarealism, prin literatura utopică şi prin realitatea virtuală de azi. E o fantezie parodică, plină de trimiteri culturale, lipsită de pedanterie". Sunt recenzii ale cărţii şi în Dilema veche, şi pe Liternet.