Şarpele

lui Constantin Virgil Bănescu


nu m-a crezut nimeni
că mi-am cumpărat un şarpe
din târgul de duminică

a trecut o vreme, o dragoste, două
şi eu tot bâjbâiam prin întuneric
ca printr-o mătase caldă, îndepărtată

fără să ştiu, şarpele mi se
cuibărise în gură
şi îmi schimonosea vorbele cu
limba lui ticăloasă
care scuipa frumuseţea

într-o zi, am coborât în subsolul
pieţei centrale

îmi clănţăneau dinţii de râs

cocorii au trecut prin dreptul geamului
repede, repede, ca surâsul
unui muribund

apoi s-au aprins lumânările
muzica m-a învăluit
şi am început să mă unduiesc
precum mierea ce se topeşte
în ceaiul fierbinte

eram singur.
trecătorii nu-şi întorceau
capul spre mine.


Cristi Cotarcea
şi Claudiu Komartin

noiembrie 2010