revista "doamna grasă" (nr. 2)

Doamna Grasă e revista Facultăţii de Litere din Bucureşti. Primul număr, despre grafie şi pornografie, îl găsiţi aici. Mai jos este cel de-al doilea număr, cu articole despre realism şi suprarealism. În paginile 10-11 Doamna Grasă interpretează vise, iar în paginile 14-15 găsiţi Gala de Suprabox pentru Centura de aer cu diamante, în care se confruntă realismul şi suprarealismul. Impresii înainte de meci au Urmuzz, Elena Vlădăreanu, V. Leac, Dumitru Bădiţa şi Nora Iuga, iar relatarea meciului este făcută de Şerban Foarţă. Nu rataţi nici recenziile de carte şi film şi aruncaţi-vă un ochi şi pe horoscopul deasuprarealist. Lectură plăcută!

Open publication - Free publishing - More revista




trei poeme într-o sâmbătă cu soare (pds 6)

Poemele de sâmbăta asta s-au scris chiar sâmbătă, la Street Delivery de pe strada Arthur Verona, la standul Time-Out (foto: Elis Ioan), unde Răzvan Ţupa s-a jucat de-a poeticile relaţionale, împreună cu Cosmin Perţa, Teodor Dună şi Andra Rotaru. Vorbeai cu unul dintre poeţi, iar el îţi scria poemul tău. Mai multe despre poeticile relaţionale citiţi în articolul de aici. Iată şi poemele de ieri:

poemul lui cristi
răzvan ţupa

ar trebui să fie ceva care să te surprindă

pentru că ştii că o să râdă
aşa, privindu-te în ochi

şi ştii că este bine

începutul
e un pic mai încolo

aici face băiatul ăsta
o poezie

şi râdem

ha ha


poem pentru androginul cristirela
răzvan ţupa

cu umbrela galbenă pantalonii
albaştri şi galbeni mirela ronţăie batonul
de ciocolată şi cristi îl înghite

ceva ce ne scapă

dar la care ne putem gândi

înainte şi după

cristi foloseşte tonul de glumă
şi mirela râde: avem feţe foarte triste

şi îşi aduce aminte că

mai încolo e o scamatorie

cu rame promoţionale

cu: uite ce a scris

filme pentru androgini

m-am abţinut dar acum
asta rămâne neclar

androginii pot să se ducă
la baie unul în locul celuilalt?

de câte ori?


poem cu o portocală
cosmin perţa şi cristi cotarcea

azi dimineaţă m-am trezit şi am mâncat o portocală.
era mare, umedă şi gustoasă, din zemurile ei sângele meu
s-a adăpat şi o puternică transpiraţie m-a cuprins deîndată.
mi-a inundat gura cu raze de soare şi mi-a gâdilat cerul,
ca bătaia din aripi a unui fluture.

m-am simţit singur din nou şi bun şi iubit.
amintirile ca o apă uscată au izvorât din gura mea
ca scuipatul de şarpe pe frunzele toamnei.

linişte şi lumină.

din buricele degetelor mi-a ieşit o rădaşcă.
odată ea a trăit într-un portocal
şi în fiecare dimineaţă aripile ei umede şi chitinoase
se atingeau de câte un mugure înainte de zbor.

din carapacea mea acum iese strigătul,
transpiraţia aceasta puternică din sângele portocalei
înainte să mă trezesc şi să mor.

mai e încă o portocală pe masă.
o cheamă vasilica popescu
şi face giumbuşlucuri, magii
şi alte nebunii (+ poezii).
pentru ea mă bucur şi fac o grimasă,
iar ea se supără, se ofileşte, se-apucă de parodii
drept pentru care nu o dau la copii
şi promit să termin poemul acesta în altă zi.




să ne mai şi jucăm un pic

Azi, la ZmeulTV, ne jucăm. Do-mi-no şi do-mi-re!
(ultima silabă se mai schimbă, da, în funcţie de.)
Viziune plăcută!




gellu naum - sora soarelui (pds 5)

Gellu Naum - Sora soarelui

Vara când ea trecea pe drum
rotindu-şi un genunchi în praf
eu încercam să-mi scutur pomii

Pentru fiecare cuvânt alungam altele cinci
îi spuneam sora soarelui şi o iubeam
cu o iubire ce nu era rotundă ci roată

Ea îmi era mamă logodnică şi roată
pe un pământ moale şi fără zgomote
şi totul era bine ca într-un cartof

Ceilalţi îşi recunoşteau în gesturile noastre
seninele voci ale oaselor
şi ca să nu le mai audă înecatele chemări
îşi acopereau urechile cu iarbă

Pe sus treceau păsările
care nu se opresc niciodată

Era pe vremea ochiului
lângă un pod lângă o cale ferată














(mulţumesc pentru foto)




zinal fotogenic cu copii

noi suntem nişte fulgişori de nea
cădem din nori, ne legănăm în vânt
şi ne aşternem pe pământ
ca să ne dăm cu sania.

(Poezia asta mi-a spus-o fetiţa de lângă mine, în ziua în care a fost făcută fotografia. Încântător.)